Axa centrală a poeticii lui Alexe Rău se fondează, în opinia noastră, pe conceptul lumea ca emanare a cărții - metaforă profund livrescă – care creează o intertextualitate de largă respirație a nelimitatului text al literaturii universale ca proiecție spre limitele cunoașterii și replică lansată infinitului. Racordându-se la marea literatură a tuturor timpurilor, Alexe Rău, folosind formula canonică a lui Harold Bloom, și-a creat singur predecesorii: Homer, Platon, Shakespeare, Mallarmé, Baudelaire, Apollinaire, Proust, Rilke, Eco, Foucault, dar și Eminescu, Cioran, Vieru sau Coșeriu, și, cu predilecție, Borges. Poezia lui Alexe Rău rămâne emblema unei energii intelectuale osmotice a poeziei-literaturii-culturii naționale cu cea universală.

L’axe centrale de la poétique d’Alexe Rău se fonde, dans notre opinion, sur le concept du monde comme émanation du livre – métaphore profondément livresque – qui crée une intertextualité de large respiration du texte non-limité de la littérature universelle comme projection vers les limites de la connaissance et réplique lancée à l’infini. Se raccordant à la grande littérature de tous les temps en utilisant la formule canonique de Harold Bloom, Alexe Rău s’est créé lui-même ses prédécesseurs: Homer, Platon, Shakespeare, Mallarmé, Baudelaire, Apollinaire, Proust, Rilke, Eco, Foucault, mais aussi Eminescu, Cioran, Vieru ou Coșeriu, et, avec prédilection, Borges. La poésie d’Alexe Rău reste l’emblème d’une énergie Rău intellectuelle osmotique de la poesie-littértaure-culture nationale avec celle universelle.