Studiul nostru analizează un curent important al pedagogiei psihologice moderne în România interbelică – pedagogia psihologică experimentală, reprezentată de Ghidionescu, Ilcuş, Ştefănescu-Goangă, Brandza, Muster, Tabacaru. Ghidionescu asigură tranziţia de la pedagogia psihologică premodernă la cea modernă de orientare experimentală, susţinută prin Laboratorul de pedagogie şi psihologie experimentală, înfiinţat la Cluj în 1925. Ilcuş studiază cunoaşterea copilului de 6-7 ani prin cercetări experimentale, cu rezultate interpretabile doar psihologic. Ştefănescu-Goangă, în anii 1920-1930, aplică psihologia într-un domeniu nou al pedagogiei psihologice – orientarea şi selecţia profesională prin măsurarea inteligenţei. Brandza, cel mai important reprezentant al Cercului de studii al Universităţii din Bucureşti, analizează raportul dintre pedagogia nouă, ştiinţifică, şi cea veche, filozofică. El argumentează necesitatea elaborării ştiinţifice organizată ca pedagogie experimentală eliberată de sub tutela pedagogiei filozofice. Muster, colaborator apropiat al lui Brandza, este preocupat să conceapă o metodologie a cercetării experimentale de tip cantitativ. Tabacaru întemeiază didactica experimentală (1935) pe studierea atentă a realităţii educaţionale şcolare, nu doar pe cercetarea experimentală a copilului.

Our study analyzes an important current existent in the modern psychological pedagogy of the Interbellum Romania – the experimental psychological pedagogy represented by Ghidionescu, Ilcuş, Stefanescu-Goangă, Brandza, Muster, Tabacaru. Ghidionescu make the transition from pre-modern to modern psychological pedagogy of experimental guidance, supported by the activity of the Laboratory for experimental pedagogy and psychology, founded in Cluj in 1925. Ilcuş studies the cognition of the 6-7 years old child through experimental research, but with results interpretable only psychologically. Stefanescu-Goangă applies psychology in a new field of psychological pedagogy in the years 1920-1930 – the professional orientation and selection by means of measuring the intelligence. Brandza, the most important member of the Circle of Studies of the University of Bucharest, examines the rapport between the new scientific pedagogy and the old philosophical one. He argues in favor of the need for a scientific development organized as experimental pedagogy released from the tutelage of philosophical pedagogy. Muster, a close associate of Brandza, is concerned to establish a methodology of experimental quantitative research. Tabacaru based the experimental didactics (1935) on the careful study of school educational reality, not just on the experimental research focused on the child.