The multi-endowed exceptional personality (composer, performer, historian, theoretician, translator, teacher of psalm music, folklorist, literary man, printer, minister of ecclesiastical and secular culture), Anton Pann left similar works, whose components are inter-completed and interrelated. That share of Anton Pann’s creation, falling within our sphere of interest, is divided into two parts: hymns or collections of psalms and theoretical works. The efforts of the forerunner to transpose the repertoire of the Orthodox choir into the Romanian language (the so-called „Romanization” of church chants; even the term „Romanization” belongs to him) and simultaneously to fold the „new sistima” (hrisantic notation) have settled both in the musical florilegia, that he has cared for and edited, and in the theoretical guides. Anton Pann’s activity has had a lasting impact on the development of later Romanian psalm music, while the masterpieces that bear his signature penetrated and endure in the warp of liturgical practice of the space it represents.

Personalitate de excepţie multiplu înzestrată (compozitor, psalt, istoriograf, teoretician, traducător, dascăl de psaltichie, folclorist, literat, tipograf, slujitor al culturii ecleziastice şi laice deopotrivă), Anton Pann a lăsat o operă pe măsură, ale cărei componente se intercompletează şi se intercondiţionează. Acea parte a creaţiei lui Anton Pann care intră în sfera noastră de interes se divide în două compartimente: cântări sau culegeri de cântări psaltice şi elaborări teoretice. Şi în florilegiile muzicale pe care le-a îngrijit şi editat, şi în îndreptarele teoretice s-au sedimentat eforturile înaintaşului de a transpune repertoriul de strană ortodox în limba română (aşa-zisa „românire” a cântărilor bisericeşti; însuşi termenul „românire” îi aparţine) şi, în acelaşi timp, de a-l plia pe „noua sistimă” (notaţia hrisantică). Activitatea lui Anton Pann a avut un impact de durată asupra cursului muzicii psaltice româneşti de mai târziu, iar capodoperele care îi poartă semnătura au pătruns şi dăinuie în urzeala practicii liturgice din spaţiul pe care îl reprezintă.