În acest articol, se relevă că dispunerea interdicţiei de a părăsi ţara reprezintă o măsură de asigurare a executării documentului executoriu aplicată drept consecinţă a ineficienţei şi epuizării tuturor măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, măsura în cauză având un caracter final. Se scot în relief condițiile de drept substanțial și de drept procedural privind aplicarea interdicției de a părăsi ţara față de debitor în procedura de executare silită, și anume: 1) aplicarea acesteia doar de către instanţa de judecată; 2) față de debitor persoană fizică; 3) operează pe un termen de cel mult 6 luni (care poate fi aplicat în mod repetat, dar nu mai mult de 3 ori în cadrul aceleiaşi proceduri de executare); 4) la demersul executorului judecătoresc; 5) după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu; 6) obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii. Se analizează detaliat condițiile numite, valorificând în acest sens cadrul de lege lata, abordările doctrinare și practica judiciară în domeniu.

In this article it is revealed that the interdiction to leave the country, is a measure of ensuring the execution of the document that needs to be enforced, applied once other measures of ensuring are useless, this measure having a final characteristic. As well there are revealed the conditions of the substantial and procedural right related to the interdiction of leaving the country, such as: 1) it is applied only by court; 2) only related to a debtor who is a natural person; 3) can operate not longer than 6 months (can be repeated but not more than 3 times in an enforcement case); 4) when the bailiff requests it; 5) after taking all measures of ensuring the execution of the enforcement act; 6) the obligation of the bailiff to control such measure. All these conditions will be examined taking into consideration the doctrine and legal practice.