Folosirea cuvintelor este, desigur, în primul rând, un factor social care are drept scop transmiterea ideilor noastre altor oameni. Dar aspectul care ne preocupă în lucrarea de faţă este forţa cuvintelor în sprijinirea propriilor noastre gânduri, idei. Articolul dat se ocupă de un studiu lingvistic care prezintă un mare interes nu numai pentru lingvişti, profesori şi studenţi, dar şi pentru fiecare persoană care studiază în special limba engleză. Lucrarea conţine atât material teoretic (aspecte ce ţin de polisemie, structură semantică, etc.) cât şi material practic bazat pe studiul verbului „a refuza” şi a câmpului lui semaEnxtiecm. plele analizate demonstrează faptul că câmpul semantic poate fi divizat în trei grupe, în care putem depista un dominant semantic definitiv aparte. Acest lucru ne demonstrează că din trei grupe ale sinonimelor, numai două grupe pot face parte din câmpul semantic al verbului „a refuza”, deoarece verbul „a refuza” este evident dominant semantic în aceste două grupe. Sperăm că această lucrare va fi utilă atât profesorilor cât şi studenţilor la o investigare şi analiză ulterioară a structurii semantice a unor cuvinte.