Apărarea originii latine a poporului și a limbii române, precum și evidențierea poziției pe care o deține poporul nostru în contextul civilizației europene au constituit un punct central al activității cărturarilor noștri din toate vremurile. Spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră a reprezentat, în timp, o zonă de tranziție, influențată de modele preluate de-a lungul secolelor. Poporul român a devenit o punte între civilizații, culturile și mentalitățile s-au împletit și românii au răspuns în două moduri diferite la acest fenomen, prin dezvoltarea a două feluri de atitudini complet diferite: una de respingere totală (care implică o stare de izolare și de autoînchidere) și una de receptivitate – uneori exagerată. Secolul XX a adăugat noi dimensiuni procesului de cultivare a limbii, pe măsură ce numărul savanților care se străduiau să păstreze identitatea națională a crescut. Problema menținerii identității noastre naționale prin cultivarea limbii a fost considerată de mare relevanță pentru poporul nostru și tocmai acesta este motivul pentru care cărturari precum Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga ș.a., pentru a-și transmite opiniile, au recurs la forma de mass-media cu cel mai mare impact la acea vreme: presa scrisă.

Defending the Latin origin of the Romanian people and language, as well as highlighting the position held by our people within the context of the European civilization, has been a focal point of the activity of our scholars throughout the centuries. The space between the Carpathians, the Danube and the Black Sea has represented, in the course of time, a space of transition, influenced by models taken over throughout the centuries. The Romanian people became a bridge between civilizations, the cultures and mentalities coalesced and the Romanians responded in two different ways to this phenomenon, by developing two entirely different kinds of attitudes: one of total rejection (involving a state of isolation and self-closure) and one of receptiveness – sometimes exaggerated. The XXth century added new dimensions to the process of language cultivation, as the number of scholars striving to preserve the national identity increased. The problem of maintaining our national identity by cultivating the language was regarded as highly relevant for our people and this is precisely the reason why such luminaries as Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga a.o., in order to convey their views, resorted to the mass media form with the highest impact at the time: print journalism.