În trei cartiere din Chișinău – Centru, Râșcani și Botanica – vegetează câțiva pomi fructiferi din specia Morus: dudul/agudul, care au devenit arbori seculari, decorativi și unii monumente ale Naturii. Pomii de Morus alba L. și M.nigra L. sunt de origine asiatică și, până la 1812, nu se cunoaște dacă vegetau pe meleagul nostru, fiindcă notițe botanice nu se făceau decât despre speciile care se vindeau (nuci). Astfel, datarea duzilor începe cu sericicultura, sau creșterea viermilor-de-mătase (Bomdyx mori) în condiții de casă în sudul Basarabiei, preocupare a imigranților de după Dunăre de etnie bulgară și găgăuză. Dudul, mai exact, aparatul foliar, fiind unica plantă-gazdă pentru al doilea stadiu al insectei (primul fiind oul), cu denumirea științifică de „larvă” și populară – viermele care face mătase. În realitate, larva produce cu aparatul bucal un fir de câteva sute de metri în jurul corpului ei, sau coconul /gogoașa, în interiorul căruia se transformă în pupă, apoi imago, sau fluturele, iese la exterior. Fructele de dud sunt delicioase și preferate de mulți, inclusiv păsările consumă fructele maturizate și căzute natural, apoi lemnul este folosit în industrie. Acestea ar fi succintele explicații cum dudul a devenit o specie obișnuită de pomi fructiferi în toate satele și orașele din Republica Moldova. În perioada sovietică, dudul a fost răspândit și mai intens prin înființarea livezilor, pentru a trece de la sericicultura casnică la cea de nivel industrial, construindu-se la Bender o fabrică de prelucrare a coconilor pentru obținerea de țesături naturale la nivel industrial. Industria însă a dispărut din republică din mai multe motive, principala fiind indiferența față de îndeletnicirea străină, în special pentru femei, care o practicau, și indusă spre implementare și dezvoltare forțat. În urma străduinței de implementare a sericiculturii, pornind din sudul Basarabiei spre nord, inevitabil s-a trecut și prin Chișinău. Duzii au fost sădiți prin grădinile și curțile orășenilor, unde până în prezent vegetează exemplare răzlețe de Morus spp. Cei mai reprezentativi sunt trei exemplare din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” (sectorul Centru), doi „gemănari” de pe str. Botanica Veche (sectorul Botanica) și doi din scuarul Bisericii „Sfinții împărați Constantin și Elena” (sectorul Râșcani). Vârsta seculară se poate calcula după data înființării acestor instituții publice. Astfel, duzii din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” datează din anul 1818, când aici au fost sădiți mai mulți arbori decorativi, cum ar fi platanul, salcâmul, castanul etc. Cei de pe strada Botanica Veche, posibil, să fi plantați odată cu înființarea, în 1842, a Școlii Horticole din Basarabia. Iar cei din scuarul Bisericii „Sfinții împărați Constantin și Elena”, probabil, au fost sădiți în 1834, când Iorgu Constantin Rășcanu a schimbat hramul bisericii.