Scopul lucrării: Evaluarea prevalenței și factorilor de risc ai stresului ocupațional la medicii ATI. Material şi metode: Studiul a fost realizat pe un lot de 80 de medici ATI, care activează în 4 clinici universitare din Chișinău. A fost administrat un chestionar care a cuprins date socio-demografice (vârsta, genul, starea civilă, statutul parental) și caracteristici profesionale (vechimea în specialitate, numărul de gărzi efectuate în ultimele 3 luni, activitatea prin cumul, suprasolicitarea la locul de muncă, posibilitatea de a alege zilele libere, conlucrarea cu personalul mai puțin calificat, perspectiva de avansare în carieră, mărimea salariului, satisfacția cu privire la metoda salarizării conform indicatorilor de performanță, suportul social oferit de către colegi și superiori), precum și chestionarul de sănătate generală (GHQ-12). Variabilele au fost comparate utilizând testul exact Fisher. Rezultate: Stresul ocupațional a fost identificat la 41% dintre medicii ATI. Factorii de risc ai stresului ocupațional sunt: lipsa unui partener de cuplu (p=0,037), vechimea în specialitate până la 10 ani (p=0,024), efectuarea a peste 12 gărzi în decursul ultimelor 3 luni (p=0,011), suprasolicitarea la locul de muncă (p=0,043), lipsa perspectivei de avansare în carieră (p=0,002), lipsa suportului oferit din partea superiorilor (p=0,033) și colegilor (p=0,029). Concluzii: 41% dintre medicii ATI suferă de stres la locul de muncă. Este necesară implementarea unui program de prevenire a stresului ocupațional care are un impact negativ asupra sănătății și performanței medicilor.