Chimia coordinativă a ionului de cupru(II) a cunoscut un interes deosebit în ultima perioadă datorită potențialului aplicativ al complecșilor metalici de Cu(II) în diferite domenii de la chimia bioorganică la proiectarea de noi medicamente, materiale funcționale sau catalizatori. Cupru este un oligoelement esențial al multor enzime cu rol cheie în multe procese vitale. Complecșii de cupru prezintă proprietăți biologice deosebite prin natura lor de acizi Lewis, comportamentul redox, capacitatea de a lega sau scinda ADN-ul prin mecanisme oxidative (producerea de ROS sau epuizarea GSH), fiind recunoscuți drept agenți antitumorali de nouă generație cu răspuns diferențiat pe celule canceroase. Cupru este cofactor pentru mulți mediatori ai angiogenezei, inclusiv pentru factorul de creștere endotelială vasculară (VEGF), factorul de creștere a fibroblastelor (bFGF), sau pentru interleukinele IL-1 și IL-8, care controlează invazia tumorală și apariția metastazelor. Compușii de coordinare ai cuprului(II), în special cei cu liganzi de tip baze Schiff, pot fi obținuți cu ușurință prin reacții de condensare a derivatilor carbonilici cu aminele primare, fiind disponibili într-o mare varietate structurală în funcție de domeniul aplicativ: magnetism, biologie, optoelectronică etc. Proiectarea rațională a bazelor Schiff oferă o gamă largă de complecși moleculari, mononucleari, multinucleari (cu mai mulți centri metalici), sau heteronucleari (cu centri metalici diferiți) și de structuri extinse de tip polimeri de coordinare 1D, 2D sau 3D. În această lucrare, sunt prezentate caracteristicile structurale ale doi complecși metalici de cupru(II) (un compex mononuclear și un complex tetranuclear) cu baze Schiff conținând unități flexibile propil-trimetilsilil în structură. Complecșii metalici au fost studiați din punct de vedere al relației structură-activitate prin metode spectrale și de andocare moleculara de legare a proteinelor din serul uman și/ sau bovin și a VEGFR2 (receptor al tirozin kinazei cu rol cheie în proliferarea celulelor canceroase în diferite tipuri de cancer) și prin evaluarea citotoxicității pe două tipuri de celule antitumorale HeLa și MeWo. Rezultatele au indicat o acțiune antitumorală mai pronunțată pentru complexul de cupru tetranuclear pe celulele canceroase MeWo. Pentru același complex, valorile energiei de legare și a constantei de disociere estimate prin simularile de andocare moleculară au confirmat o intercațiune mai puternică cu receptorii proteinelor din serul uman și VEGFR2.