Introducere: Actualmente ghidurile de corecție a șocurilor de diferită geneză recomandă aplicarea monitoringului PiCCO pentru ghidarea terapiei infuzionale şi vasopresoare. Scop: Evaluarea impactului tehnologiei PiCCO asupra principiului cost-eficiență în UTI. Material şi metode: Studiul retrospectiv a fost efectuat pe un lot de 125 pacienți critici, spitalizați în perioada 2017-2018 în UTI din SCM ”Sfânta Treime”, divizați în două loturi, cu administrarea suportului vasopresor, inotrop sau terapiei infuzionale. Tratamentul administrat a fost diferit, în dependență de sindromul reanimatologic. Pacienții din lotul I (n=60) au fost supuși terapiei intensive ghidate cu PiCCO prin măsurarea parametrilor dinamici și volumetrici, ScvO2, SaO2, MAP, iar cei din lotul II (n=65) – terapiei intensive ghidate prin măsurarea parametrilor statici (PVC, ScvO2, MAP), cu o diferență nesemnificativă de vârstă și sex. Rezultate: Conform rezultatelor studiului, pacienții din lotul I au înregistrat la internare în UTI un scor APACHE II mai mare (APACHE 26, ISS 14 ) vs lotul II (APACHE 24 p, ISS scor 13), iar la sfârșitul tratamentului - reducerea timpului aflării în UTI (lot I ( 5.4 zile) vs lot II ( 7.8 zile)), dar cu o influență nesemnificativă asupra ratei mortalității. Totodată s-a observat o reducere a ratei letalității la pacienții cu cetoacidoză (lot I (14.28 %) vs lot II (27.27 %)), la pacienții cu IRA (lot I (0%) vs lot II (16.66 %)). Concluzii: Ghidarea terapiei intensive prin tehnologia PiCCO a demonstrat o reducere a duratei spitalizării în UTI cu 2.4 zile/ pat, ceea ce presupune costuri mai reduse, dar a avut un impact neînsemnat asupra ratei letalității, mai ales în șocul cardiogen, șocul septic, ARDS (faza III). Totoadată s-a înregistrat o reducere a letalității în cazurile cu cetoacidoză și IRA.