Unul dintre principiile fundamentale ale statului democratic, atribuit în Carta Organizației Națiunilor Unite (ONU), este respectarea drepturilor și libertăților omului. Respectiv, instituția de drepturi și libertăți este una centrală în dreptul constituțional al oricărui stat democratic. De aceea, constituțiile majorității țărilor lumii fixează instituția corespunzătoare, recunoscând-o ca una de bază. Instituția de drepturi și libertăți este nucleul ordinii constituționale. Problema cercetării fenomenului libertății, care formează fundamentul drepturilor și libertăților omului și cetățeanului, este în mod constant dezvoltată de cercetători în domeniul științelor sociale – filosofi, politologi și juriști, care mereu încearcă să găsească acel echilibru rezonabil între libertate și echitate socială, libertate și reglementare statală. Aceste raporturi au devenit și mai complexe acum, în epoca postindustrială, epocă determinată de ideile noi despre societatea ideală, echitate și stat. Cu toate acestea, nicio inovație nu poate zdruncina asemenea valori eterne, precum libertatea și inerentele drepturi ale omului, idei dezvoltate de-a lungul istoriei civilizației umane1 . În această ordine, vorbind despre problema cercetării fenomenului drepturilor și libertăților omului și cetățeanului, implicit, educarea constantă la acest capitol, venim să aducem în fața comunității științifice, dar și a publicului în general aportul incontestabil al profesorului și omului, colegului și mentorului nostru, Andrei Smochină. Promotor al drepturilor omului În viață omului totul are un sfârșit. Se termină suferințele, se uită prietenii, chiar și iubirea de altădată. Însă, unicul lucru ce nu are limite și puncte finale sunt ‒ amintirile. Ziua de 10 decembrie vine să ne amintească despre principalul instrument și izvor internațional modern în domeniul drepturilor omului ‒ Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată în a treia sesiune a rezoluției Adunării Generale a ONU 217 A (III) din 10 decembrie 1948 la Palatul Chaillot din Paris, pe baza căreia, ulterior, peste 60 de convenții și declarații au fost semnate la ONU, dar și multe altele din cadrul adunărilor la nivel continental și regional. Însă la etapa actuală, după cum am menționat mai sus, în epoca postindustrială determinată de ideile noi despre societatea ideală, echitate și stat, mulți dau uitării care a fost dezvoltarea istorică a reglementărilor juridice privind drepturile și libertățile omului. Și aici, revenind la amintiri, noi, cei care au făcut școala de drept în perioada sovietică, ne întoarcem la disciplina Istoria statului şi dreptului țărilor de peste hotare, titularul căreia la USM în perioada anilor 1974-1994 a fost dl Profesor A. Smochină. În special, ne amintim de Marea Cartă a Libertăţilor (sau Magna Carta Libertatum) ‒ document emis în 1215 în Anglia, în timpul domniei regelui Ioan Fără de Ţară, prin care se urmărea îngrădirea puterii regelui şi, prin aceasta, eliminarea abuzurilor comise de monarh sau de reprezentanţii săi, precum şi garantarea unui număr de drepturi pentru toţi cetăţenii. Apoi, Petitia dreptului (1628) și Legea Habeas Corpus (1679), care protejau interesele individului de arbitraritatea regală engleză. Acestea fiind urmate de Declarația Drepturilor sau Bill of Rights din 1689 (Anglia). De Carta Libertăților din Massachusetts (1641 și 1648) și Codul de libertăți de la 1641 a coloniilor americane, de Declarația de independență a coloniilor americane (Statelor Unite) declarată oficial la începutul lui 1776, urmată de Constituția Statelor Unite de la 1787 cu vestitele ei 10 amendamente, denumite „Bill of Rights” din 1789, în vigoare de la 1791. Despre Declarația drepturilor omului și a cetățeanului din 1789 din Franța ca apoi, peste un secol și jumătate să ajungem la Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948. Personal, cu drag îmi amintesc cum profesorul A. Smochină, în condițiile celea, ale totalitarismului sovietic, fie și sub masca „Perestroika”, la 1987 în cadrul disciplinei de Istoria statului şi dreptului ţărilor de peste hotare, cu pasiune și abnegație ne insufla sacrul spirit de drepturi și libertăți ale omului și ne redirecționa cugetele noastre alterate de „socialism dezvoltat” spre respectarea cu abnegație a principiilor de drept. La o distanță de 35 ani sunt onorat să divulg un „mare secret”, și anume că distinsul profesor ne-a predat dezvoltarea istorică a reglementărilor juridice privind drepturile și libertățile omului enunțate mai sus în cadrul mai multor ore de curs, pe care Domnia sa „le-a furat” de la alte teme din curriculumul disciplinei date. Evident că din contul temelor ce vizau statul și dreptul socialist. Observațiile astrologice, spunem observații, ori astăzi astronomii şi fizicienii contestă capacitatea astrologiei de a explica fenomenele din univers, iar de atunci este considerată o pseudoștiință, ne indică că arcașul, adică nativul din zodia Săgetător, gândește atât cu mintea, cât și cu inima. De aceea, operele științifice ale domnului profesor Andrei Smochină urmează a fi citite doar cu creionul în mână. Or, fiind Bărbat din zodia Săgetător, care după cum se știe este călăuzit de idealuri cu o curiozitate contagioasă, este înzestrat și cu o intuiție socială dezvoltată. Credem că anume această intuiție socială la determinat, atunci, în perioada sovietică să ne incline mințile noastre spre alte valori. Vorbind despre intuiție socială, mă întreb și interoghez publicul larg, care a făcut școala în perioada sovietică – cine din noi, la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut au intuit prăbușirea Imperiului sovietic URSS? Cred că nimeni nu s-ar încumeta să afirme acest lucru. Oricum, datorită acestei rare calități intelectuale a distinsului Profesor, noi cei în mare parte educați prin Istoria PCUSS și doctrina marxist-leninistă, odată cu proclamarea independenței Republicii Moldova, am avut marea șansă nu doar să îmbrățișăm doctrina statului de drept, dar și să o dezvoltăm în condițiile tânărului nostru stat. Aici ținem să constatăm că Profesorul Andrei Smochină și-a dezvoltat această calitate specifică de-a lungul anilor prin studierea și cercetarea fundamentală a Istoriei statului și dreptului. Dovadă fiind numeroasele sale publicații ştiinţifice, care sunt peste 200 la număr. Or, toată opera științifică ce vizează istoria statului și dreptului, dar și dreptul constituțional uzual, în special, este mult prea mare, și nu în ultimul rând, foarte bine cunoscută, iar citatele sale se regăsesc în multiple cercetări fundamentale nu doar din Republica Moldova, ci și din alte state. Astfel, astăzi, fără echivoc conchidem că doctorul habilitat în științe juridice Andrei Smochină merită să poarte titulatura bine meritată de „Patriarh al științei istorico-juridice din Moldova”. Decan al Facultății de drept, ULIM Fiind în postura sa de decan al Facultății de Drept, ULIM (1992-2005), dl A. Smochină s-a dovedit a fi un spiritus decan, adică un om care a știut să coaguleze colectivul, să apropie și să-i direcționeze pe cei ce-l înconjurau spre realizări frumoase. Domina Sa a reușit să-și formeze o echipă laborioasă și onorabilă, apropo, din care am avut onoarea să fac parte și eu, ai cărei membri și discipoli muncesc și astăzi cu toată dăruirea întru prosperarea statului de drept în Republica Moldova. Meritul cel mai de preț a constat în faptul că a reușit să schimbe, să modifice, să înnoiască mentalitatea profesurii vechi de atunci, deprinși să activeze pe timpurile regimului totalitar, unde era mai ușor să activezi într-o instituție de învățământ superior, unde finanțarea venea „de sus” și la timp, iar metodologia și activitatea științifică/didactică erau stabilite și cunoscute, cu un puternic iz ideologic. Domnul decan A. Smochină a fost primul din RM care în anul 1996 în planul de învățământ al facultății (pe atunci, departamentul) de drept a introdus „Avocatura” cu titlul de disciplină de specialitate obligatorie, comparativ cu alte facultăți care o poziționau ca un curs opțional. În acest context sunt măgulit, dar și simt onoarea că eu, alături și paralel cu regretatul profesor E. Martîncic, am ținut primele lecții la această disciplină de ocrotire a drepturilor persoanei în limba română. Paralel cu aceasta dl decan, A. Smochină, a pus bazele unei noi generații de profesori tineri și ambițioși, cu care sper că se mândrește și se va mândri mulți ani înainte. În concluzie îl vom cita pe Francis Bacon, filosof englez, sf. sec. XVI ‒ încep. sec. XVII-lea, care spunea că „ştiinţa este PUTERE”. Totodată, în accepţia directorului general UNESCO în anii 1999-2009 Kōichirō Matsuura, ‒ „nici o naţiune care doreşte să realizeze un progres social şi economic, nu-şi poate permite absenţa sa în ştiinţa şi în dezvoltarea tehnologică”. Domnul profesor A. Smochină este unul din cercetătorii științifici de mare valoare care ne poate reprezenta națiunea noastră sub egida sloganului filosofului englez „ştiinţa este PUTERE”. Iar înalta calificare şi rezultatele deosebit de valoroase obţinute în domeniul studierii istoriei statului și dreptului, procesului de edificare a statului de drept, inclusiv, prin participarea directă la elaborarea Constituției RM, de dezvoltare a societăţii civile şi a culturii juridice, de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, demonstrează acest deziderat fără echivoc. Așadar, fiind un Om de o vastă cultură, nu numai juridică, dar şi socio-politică, Domnia sa a slujit şi continuă să slujească Poporului, fiind recunoscut, bine meritat, de rând cu multe alte distincții, ca un adevărat Cavaler al Ordinului Republicii. Noi însă am mai adăuga Cavaler al științei drepturilor omului. Domnule profesor, maiestre! Vă asigurăm că sunteţi un exemplu demn de urmat, în calitate de făuritor al unei opere juridice de nepreţuit, de bun dascăl în domeniul dreptului, de cercetător ştiinţific talentat, de îndrumător generos şi inimos a mai multor generaţii de savanţi în domeniul dreptului şi de un adevărat apărător al drepturilor omului. Iar în acest moment aniversar, eu, ca primul Dumneavoastră discipol la doctorat, și din numele celorlalți 31 de discipoli – doctori și doctori habilitați în drept, ţin să exprim recunoştinţa şi respectul nostru deosebit, mult stimate dle Profesor, pentru nobila activitate pe care o desfăşuraţi şi pentru sprijinul acordat nouă, discipolilor Domniei Voastre. Să ne trăiți Mult, Bine și Frumos și peste 100 de ani, alături de cei dragi. Șă fiți mereu pe șantierul științei!