Introducere. Boala celiacă (BC) reprezintă o afecțiune multifactorială determinată de interacțiunea dintre factorii genetici și cei de mediu. Atât predispoziția genetică, cât și expunerea la glutenul din alimentație reprezintă triggeri esențiali ai BC. Cu toate acestea, studii recente susțin faptul că prezența acestora este necesară, însă nu și suficientă pentru apariția bolii. Recent, prin influența exercitată asupra microbiomului intestinal, mai mulți factori de mediu și-au demonstrat potențialul rol de co-factori în patogeneza bolii. Scopul acestei lucrări este de a ilustra posibilele mecanisme care stau în spatele implicării microbiotei intestinale în fiziopatologia BC. Mai mult chiar, vom discuta despre posibilitatea manipulării microbiotei intestinale, atât în scop profilactic, cât și terapeutic. Rezultate. Literatura de specialitate oferă dovezi referitoare la faptul că riscul de BC la indivizii susceptibili genetic este amplificat chiar înainte de debutul bolii, de factori precum nașterea prin cezariană, alimentația cu lapte praf, precum și de expunerea la infecții intestinale, datorită influenței acestora asupra compoziției microbiomului intestinal. Astfel, forma activă a bolii este asociată cu niveluri crescute a mai multor genuri bacteriene Gram-negative, inclusiv Bacteroides, Escherichia și Prevotella. Pe de altă parte, la acești pacienți, bacteriile benefice precum lactobacilii și bifidobacteriile se găsesc în concentrații reduse. Mai mult chiar, microbiomul intestinal, pe lângă modificarea compoziției comunităților bacteriene, pare să fie caracterizat și de prezența unor disbioze virale și fungice. Concluzii. O dietă fără gluten poate ameliora tabloul clinic și aspectul histopatologic duodenal, însă persistența disbiozei intestinale la copiii cu BC care urmează un regim alimentar de excludere a glutenului evidențiază necesitatea unor terapii adjuvante. Probioticele, prebioticele și transplantul de microbiotă fecală și-au demonstrat eficacitatea în restabilirea eubiozei microbiotei intestinale la pacienții adulți cu BC. Cu toate acestea, eficacitatea și siguranța lor ca terapii adjuvante la copiii și adolescenții cu BC aflați sub o dietă fără gluten constituie o direcție viitoare de cercetare.

Introduction. Celiac disease (CD) represents a heterogeneous illness characterized by a complex interplay of genetic and environmental factors. Dietary gluten intake and genetic predisposition are crucial factors in CD development. Current literature offers evidence that their existence is necessary but insufficient for the onset of the disease. In this context, some other environmental factors have demonstrated their potential as co-factors in CD development through gut microbiota modulation. The purpose of the present paper is to provide new perspectives on gut microbiota’s contribution to CD pathogenesis. At the same time, we also bring into discussion the possible benefit of using microbiota manipulation as a therapeutic and preventive strategy. Results. The available research results show that several factors including formula feeding, cesarean birth, and exposure to intestinal infections increase the risk of CD even before the disease manifests in individuals with a genetic predisposition, mainly because of their influence on the composition of gut microbiome. While beneficial bacteria like lactobacilli and bifidobacteria are less common, active CD is associated with higher levels of numerous Gram-negative bacterial taxa, including Bacteroides, Escherichia, and Prevotella. Beside bacterial dysbiosis, viral and fungus dysbiosis are also been reported, providing evidence of a particular taxonomic change. Conclusions. A gluten-free diet (GFD) is useful in ameliorating clinical symptoms and duodenal histology but its efficiency on restoring the intestinal microbiome eubiosis is limited, demanding additional treatment. The effectiveness of probiotics, prebiotics, and fecal microbiota transplantion in reestablishing intestinal microbiota eubiosis in adult CD patients has already been proven. In children, however, further research is necessary in order to determine the efficiency and safety of these add-on therapy options.