Textul religios oferă un teren propice pentru cercetări lingvistice pe mai multe paliere. La nivel lexical, acesta este caracterizat de un ansamblu de particularități care îl individualizează în raport cu textul laic. Un segment lexical important, cu o încărcătură semantică, culturală și spirituală este reprezentat de hagionime. Termenul hagionim nu este inclus deocamdată în dicționarele specializate, dar merită a fi adus în aria preocupărilor lingvistice din spațiul românesc, ceea ce intenționăm a face prin acest articol. Hagionimele denumesc nume de persoane, obiecte, locuri asupra cărora s-a răsfrânt harul divin. Din punct de vedere semantic, în clasa hagionimelor se includ: hagioantroponimele, hagiotoponimele, angelonimele, eortonimele, eclezionimele, iconimele. În acest studiu, ne propunem să analizăm hagionimele din textul religios ortodox românesc, enumerând principalele clase ale acestora.

The religious text offers fertile ground for linguistic research on several levels. At the lexical level, this is characterized by a set of particularities that individualize it in relation to the secular text. An important lexical segment with a semantic, cultural and spiritual load is represented by hagionyms. The term hagionim is not currently included in specialized dictionaries, but it deserves to be brought into the area of linguistic concerns in the Romanian space, which is what we intend to do through this article. Hagionims are the names of persons, objects, places on which divine grace has been showered. From a semantic point of view, the class of hagionyms includes: hagioanthroponyms, hagiotoponyms, angelonyms, eortonyms, ecclesionyms, iconyms. In this study we propose to analyze the hagionyms from the Romanian Orthodox religious text, listing their main classes.