Trăitor într-un Banat integrat Monarhiei austro-ungare, sub un regim care a influențat decisiv statutul românilor bănățeni, Ioan Popovici propune o proză în care relația cu celălalt e nu doar interesantă, ci mai ales complicată. Încât, granițele dintre identitate, națiune, național, pe de o parte, naționalism și xenofobie, de cealaltă parte, sunt adeseori fragile. Pornind de la o biografie marcată de dezrădăcinări, excluderi și înstrăinări, lucrarea de față își propune să urmărească acele mecanisme care stau la baza realizării imaginarului social în proza lui Ioan Popovici-Bănățeanul, în funcție de diferitele contexte geopolitice, culturale sau mentalitare la care discursul narativ se raportează în mod constant.

Living in the Banat county, which belonged to the Austro-Hungarian Empire, during a regime which seriously influenced the Banat Romanians’ status, Ioan Popovici wrote a prose where the relationship with the other is not only interesting, but also complicated. As a result, the frontiers between identity and national, on the one hand, nationalism and xenophoby, on the other hand, are often fragile. Starting from a biography characterized by uprootedness, exclusions and alienations, our approach aims to present the mechanisms which have led to the creation of the social imaginary in Ioan PopoviciBănățeanul’s prose, caused by various geopolitical, cultural or mentality circumstances, constantly observed by the narrative discourse.