Ideea nobilă de a înfiinţa un conservator la Chişinău se iniţiază reieşind din problematica fondării unei instituţii muzicale naţionale de învăţământ, totodată, pentru scoaterea la vedere a înaintării capitalei Basarabiei în arta muzicală. Ulterior, ideea respectivă a fost realizată prin înfiinţarea Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică, care mai târziu a fost redenumit cu titulatura Conservatorul „Unirea”. În presa vremii găsim informaţie cu privire la admitere şi orarul cursurilor desfăşurate public, totodată, despre componenţa catedrei pian din cadrul Conservatorului care includea pianişti de mare valoare, precum I. Guz, I. Bazilevski, V. Onofrei, M. Jalkevskaia ş.a. La finele fiecărui an de studii se desfăşurau concerte ale studenţilor Conservatorului în sala Casei Eparhiale cu implicarea profesorilor. Mulţi dintre absolvenţii instituţiiei respective, ulterior, au devenit interpreţi consacraţi ai culturii muzicale basarabene: pianiştii, E. Revzo, N. Radu, D. Fedov, M. Siminel, Gh. Strahilevici ş.a. În acelaşi timp şi corpul didactic al Conservatorului „Naţional” a avut un rol semnificativ în formarea generaţiei tinere, în clasele de pian activând profesori experimentaţi, ca A. Stadniţki, A. Lalevici, A. Boldur, M. Margaritov (cu studii la Paris, sub conducerea profesorului Barjanski, elevul lui Liszt şi al lui Zaner). Mai târziu, ca idee impulsionată de etatizarea învăţământului muzical apare propunerea de a crea Conservatorul „Municipal”. Printre primii profesori de pian ai Conservatorului, regăsindu-se I. Guz, C. Faistein, Z. Boldur şi A. Andronache. Cele trei Conservatoare existente în Basarabia în perioada interbelică au promovat mai multe valori muzical-artistice, transmiţând discipolilor şi spectatorilor dragostea faţă de arta pianistică și cultura naţională.