Ca artă autonomă, baticul este cunoscut în Europa din anii 20-30 ai secolului trecut și este considerat în contexrul artelor plastice ca un gen de artă relativ tânăr, dar cu rădăcini ancorate adânc în tradiția de milenii a meșteșugului ornării țesăturilor cu diverse motive și reprezentări ale lumii reale. În funcție de zona etno-geografică, evoluția și dezvoltarea acestuia suportă amprenta stilistică a spațiilor respective și perioadelor istorice traversate, aducând în contemporaneitate multitudinea formelor de organizare estetico-plastică a imaginilor textilului cu funcții utilitare, care, la rându-i, a deschis calea spre creațiile pur artistice. Simbioza procedeelor populare și a tehnologiilor industriale de până în prezent, dar și a tehnicilor de autor, au lârgit considerabil capacitatea de expresie a realizărilor artistice în acest domeniu, dând posibilitate artiștilor moderni să-și exprime plenar ideile inovatoare și viziunile conceptuale, îmbinând organic atât procedeele tehnice, cât și aspectele stilistice variate ca geneză. Deși baticul ca gen de artă în Republica Moldova s-a constituit relativ mai târziu, râdâcinile își iau începuturile pe la mijlocul secolului XX, când producția în masă a mătăsei este aplicată în creația artiștilor plastici autohtoni. Actualmente, baticul ocupă cele mai de seamă locuri în designul spațiului de interior, cât și în cel vestimentar, completând astfei veșmântul colecțiilor cu anumite accesorii de invidiat. Baticul este un gen al artelor ce necesită o cercetare permanentă, pentru a pune în valoare cele mai de seamă opere realizate de către plasticienii noștri.