Acest studiu valorifică potențialul cognitiv, formativ al educației interdisciplinare. Educația interdisciplinară conferă mai puțin conținut și mai multă orientare pentru a căuta ce știi și felul în care poți dobândi cunoștințe semnificative pentru viață și activitate profesională, pentru integrarea în societate și cunoașterea succesului, autosuficienței. În cadrul modelului educației interdisciplinare educatorul este chemat să dezvolte o gândire proprie pentru a exersa raționamentul elevului, învățându-l să pună întrebări și să cerceteze, în loc să-i ofere răspunsuri prefabricate. Este nevoie ca elevul de orice nivel să fie încurajat către analiză și să nu se aștepte ca el să parcurgă toate etapele taxonomiei obiectivelor educaționale. Astfel de încurajare ghidează elevul spre folosirea uneltelor și metodelor de cercetare capabile să-l învețe să evalueze în mod competent, să observe lucrurile evidente, să detecteze incoerențele și incompatibilitățile, să deducă concluzii corecte, să construiască ipoteze și să utilizeze criterii. Dezvoltarea gândirii critice și a creativității sunt prioritățile sistemului educațional reînnoit care sunt legate de formarea competențelor de independență la tânăra generație. După ce au primit o anumită sarcină din partea profesorului, elevii trebuie să gândească printr-o traiectorie educațională individuală, în timpul căreia vor putea să facă față acestei probleme. În concluzie, autorul menționează că în cadrul noului model educațional are loc și schimbarea rolului profesorului din persoană ce-și impune cum poate autoritatea în partener sigur. Abordarea activă a noilor standarde educaționale ține să contribuie la crearea condițiilor pentru dezvoltarea culturală generală și personală a elevilor pe baza formării competențelor educaționale universale, care vor oferi nu numai achiziționarea de înaltă calitate a cunoștințelor, ca în școala clasică, dar și formarea unei imagini unificate a lumii, competențe puternice în toate domeniile cunoașterii cu aplicarea competențelor și atitudinilor personale.

This study values the cognitive, formative potential of interdisciplinary education. Interdisciplinary education gives less content and more orientation to search for what you know and how you can acquire significant knowledge for life and professional activity, for integration in society and knowledge of success, self-sufficiency. In the model of interdisciplinary education, the educator is called to develop his own thinking to exercise the student's reasoning, teaching him to ask questions and investigate, instead of giving him ready-made answers. The student at any level needs to be encouraged toward analysis and not expected to go through all the stages of the taxonomy of educational objectives. Such encouragement guides the student to use research tools and methods capable of teaching him to evaluate competently, to observe the obvious, to detect inconsistencies and incompatibilities, to draw correct conclusions, to construct hypotheses and to use criteria. The development of critical thinking and creativity are the priorities of the renewed educational system that are related to the formation of independence skills in the young generation. Having received a certain task from the teacher, students must think through an individual educational trajectory, during which they will be able to cope with this problem. In conclusion, the author mentions that within the new educational model there is also a change in the role of the teacher from a person who imposes his authority as best he can to a safe partner. The active approach to the new educational standards aims to contribute to the creation of conditions for the general and personal cultural development of students based on the formation of universal educational skills, which will provide not only the acquisition of high-quality knowledge, as in the classical school, but also the formation of a unified image of the world, strong competencies in all areas of knowledge with the application of personal skills and attitudes.