Datorită caracterului universal al mesajului său, romanul Roşu şi Negru este plasat de către istoricii literaturii printre cele mai frecvent traduse opere literare ale secolului al XIX-lea – peste 50 de limbi ale lumii, zeci de traducători, sute de ediţii. În al treilea deceniu al secolului XX, când a putut fi atestată o primă traducere a romanului, Cronica anului 1830 a lui Stendhal s-a instaurat relativ rapid, dar temeinic în contextul literar autohton. După versiunea lui George Dumitrescu (1927), au urmat cele ale lui Ion Marin Sadoveanu (1950) și Gellu Naum (1959), aceasta din urmă suportând multiple ediții revăzute şi devenind, astfel, o traducere canonică. Din pleiada de traducători români, care și-au dedicat talentul romanului Roșu și Negru, se evidențiază în mod special doi, ale căror versiuni au cunoscut cele mai numeroase editări și reeditări în diverse contexte socio-culturale. Ne referim la Gellu Naum și Irina Mavrodin.

Due to its universal message, the novel Red and Black is placed by literary historians among the most frequently translated literary works of the nineteenth century – more than 50 world languages, dozens of translators, hundreds of editions. In the third decade of the twentieth century, when the novel first translation could be proven, A Chronic of 1830 by Stendhal has been established relatively quickly, but thoroughly in the local literary context. After George Dumitrescu version (1927), have followed those of Ion Marin Sadoveanu (1950) and Gellu Naum (1959), the latter supporting multiple revised editions and thus becoming a canonical translation. From the pleiad of Romanian translators who have dedicated their talent to the novel Red and Black, two are particularly highlighted, whose versions have experienced the most numerous edits and reprints in various socio-cultural contexts. We refer to the translations by Gellu Naum and Irina Mavrodin.