În primăvara anului 2022 echipa mixtă a Universității de Stat din Moldova şi Agenţiei Naţionale Arheologice, în contextul demarării lucrărilor de construcție a liniei electrice aeriene Vulcănești-Chișinău, a realizat cercetări arheologce preventive la Valul lui Traian de Sus (VTS) și Valul lui Traian de Jos (VTJ). Traversând spațiul pruto-nistrean de la Leova, pe Prut, până la Copanca, pe Nistru, VTS are lungimea de aproximativ 120 km. VTJ se află în extremitatea de sud a spațiului pruto-nistrean, între satul Vadul lui Isac de pe malul Prutului și limanul Sasâc, având o lungime de aproximativ 126 km, dintre care pe teritoriul Moldovei se găsește doar o porțiune de cca 30 km. Ambele aceste impresionante structuri arheologice sunt orientate pe direcția V-E și au șanțurile situate în partea de nord a valurilor (Fig. 1). Aspectul fortificației liniare VTS este relativ omogen pe toată lungimea sa, unele sectoare, ca și în cazul VTJ, având de suferit din cauza construcției de drumuri și a lucrărilor agricole intensive. În prezent, pe cea mai mare parte a lunigimii sale, înălțimea valului VTS variază între 0,5 m și 2,5 m, lățimea la bază a valului fiind de aproximativ 10 m, iar lățimea totală a valului cu șanț este de până la 25 m. În unele zone, înălțimea valului ajunge la 4 m, iar lățimea sa este de până la 15 m. Referitor la VTJ, topograful german C. Uhlig a identificat trei segmente diferite ale acestei impresioanante amenajări de pământ: un val cu o bermă între Vadul lui Isac și lacul Ialpug, lung de 34 km; al doilea segment fără bermă între lacurile Ialpug și Catlabug, lung de peste 30 km; al treilea segment, CatlabugSasâc, fără bermă, cu lungimea de aproximativ 58 km. Primul segment se remarcă prin dimensiunile mari, având o înălțime de 2-3 m și o lățime a bazei de peste 10 m. Adâncimea șanțului adiacent ajunge astăzi la 3 m. Cercetările arheologice prevenitive din anul 2022 la VTS au fost efectuate într-un sector de la hotarul localităților Ecaterinovca și Valea Perjii, unde fortificația liniară este relativ bine păstrată, atât șanțul cât și valul propriu zis fiind observate clar la suprafața terenului. Secțiunea trasată a avut dimensiunile de 2x20 m, în limitele ei fiind cuprins șanțul fortificației și o parte a valului. Cercetarea completă a valului propriu-zis nu a fost posibilă din cauza unui cablu de fibră optică în funcțiune, instalat în urmă cu 10 ani în partea nordică a VTS. Elementele constructive și stratigrafia verticală constatate în secțiunea executată în anul trecut la VTS nu diferă mult de situațiile identificate în timpul cercetărilor efectuate sub egida Agenției Naționale Arheologice în anii 2019-2020. Precizăm că în sectorul cercetat, șanțul are în secțiune o formă aproximativ trapezoidală, cu lăţimea la nivelul surprinderii de 4 m, iar la fund de 2,3 m, adâncimea fiind de 2,4 m de la nivelul actual de călcare. Umplutura din partea de sus a șanțului, pe o grosime de circa 1,5 m, prezenta un sol cenușiu, sectorul nordic fiind umplut cu un sol compus din cernoziom cu lut scurs din nivelele superioare până la fundul șanțului. În jumătatea inferioară a șanțului, în partea de sud a fost atestată o lentilă de cernoziom cu grosimea de până la 0,26 m și lățimea de 1,96 m. În ceea ce privește valul propriu-zis al fortificației liniare, în sectorul cercetat a fost surprinsă o lentilă de sol cenușiu amestecat cu lut, cu grosimea de circa 0,4 m, provenit din șanțul structurii arheologice (Fig. 2). Segmentul Iujnoe – Vulcănești al VTJ unde în anul 2022 au fost executate săpături arheologice, este puternic deteriorat, valul propriu-zis fiind complet nivelat, iar șanțul – abia sesizabil la suprafața terenului. În partea sudică a valului este amenajat un drum de țară, care a fost practicabil din timpuri mai vechi. Secțiunea trasată a avut dimensiunile de 2×22 m și orientarea pe direcția NNV-SSE, adâncimea variind între 1,5 m și 4,8 m de la nivelul actual de călcare a solului. În limitele săpăturii a fost cuprins integral șanțul fortificației liniare și o parte a valului din zona lui nordică. Săpătura arheologică a dovedit că în acest sector umplutura șanțului fortificației în partea lui superioară, sub solul vegetal, prezintă o lentilă de lut galben, amestecat cu puțin sol cenușiu, cu grosimea maximă de 2,2 m și lățimea de aproximativ 14 m, care corespunde cu lățimea maximă a șanțului. Este de precizat că, în sectorul cercetat în anul trecut, șanțul are în secțiune o formă aproximativ trapezoidală, cu lăţimea la nivelul surprinderii din partea superioară de aproximativ 14 m, iar la fund – de circa 4,2 m, adâncimea maximă fiind în jur de 4,5 m de la nivelul actual de călcare. Umplutura din partea mediană și inferioară a șanțului, pe o grosime de circa 0,9 m, prezenta un sol cenușiu, urmat de un strat gros de 0,2-0,4 m de sol de culoare castanie. La fundul șanțului a fost atestată o lentilă de sol cenușiu-cafeniu cu grosimea de până la 0,2 m. Din solul cenușiu de umplutură a șanțului au fost recuperate două oase de animale, care urmează a fi examinate și datate prin metoda radiocarbon (Fig. 3). Notăm că din ambele sondaje au fost prelevate probe de sol pentru analize pedologice. Deși au avut un caracter limitat, cercetările efectuate la Valurile lui Traian în anul 2022 au adus o anumită contribuție la cunoașterea celor mai importante fortificații liniare din spațiul pruto-nistrean, aflate, spre regret, într-un proces continuu de degradare.