Autorul își propune să studieze unele elemente structurale ale discursului sonor, precum și manifestarea acestora în ideatica Sonatei nr. 1 pentru clarinet și pian de Oleg Negruța. Faptul că această creație este scrisă sub influenta muzicii și stilului de jazz îl menționează chiar compozitorul în prefața lucrării – Sonata în stil de jazz. În urma analizei detaliate a părții întâia, putem observa că elementul (limbajul) de jazz este utilizat la maxim. Atât intonațiile tipice precum salturile, ornamentele, trilurile, alunecările sonore, sunetele cu întârzieri, dar și sfera genuistică sunt utilizate din plin: dansul swing, deși este muzică de autor, fără a se recurge la citare, totuși, melodia lui corespunde cu tiparele metrice, ritmice și de factură ale stilului de jazz. La fel de ingenios sunt întrebuințate armoniile specifice muzicii afro-americane – acorduri alterate, septacorduri nerezolvate, arpegii, suprapuneri sonore etc. Cum e și firesc, are o prezență masivă în lucrare și maniera improvizatorică, care persistă în ilustrarea temelor de bază.

The author proposes to study some structural elements of the sound discourse, as well as their manifestation in the ideation of Sonata no.1 for clarinet and piano by Oleg Negruţa. The fact that this creation is written under the influence of jazz music and style is mentioned by the composer himself in the preface to the work – Sonata in Jazz Style. Following the detailed analysis of the first part, it can be observed that the element (language) of jazz is used to the maximum. Typical intonations as jumps, ornaments, trills, sonorous slides, delayed sounds, but also the genuistic sphere are used to the full: the swing dance, although it is the author's music, without resorting to citation, yet its melody corresponds to metrical patterns, rhythmic and expressive of the jazz style. Equally ingenious are the harmonies specific to African-American music – altered chords, unresolved seventh chords, arpeggios, sound overlaps, etc. As is natural, the improvisational manner has a massive presence in the work, which persists in the illustration of the basic themes.