Introducere. La nivel global se constată lipsa serviciilor sigure de gestionare a deșeurilor rezultate din activități medicale (DRAM), în special în țările cu venituri mici şi medii. Gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale în Republica Moldova este o problemă actuală, amplificată de pandemia de COVID -19, care necesită o cercetare complexă şi aprofundată. Scopul. Evaluarea cadrului normativ-regulatoriu privind procesul de gestionare a DRAM în scopul identificării punctelor forte şi slabe ale cadrului legal național. Material și metode. Au fost evaluate, folosind metoda descriptivă documente naționale şi internaționale, cu prezentarea cadrului normativ în vigoare, standarde și proceduri administrative existente referitor la procesul de gestionare a deşeurilor rezultate din activități medicale. Rezultate. Documentele naționale, care reglementează gestionarea DRAM la nivel național, sunt în mare măsură racordate la cerințele convențiilor internaționale de la Basel, Stockholm, Minamata, Aarhus. În legislația națională sunt incluse principiile de bază ale gestionării DRAM, inclusiv sunt ratificate toate prevederile internaţionale ce țin de transportul transfrontalier al deșeurilor medicale sau de poluarea mediului. Planul de implementare a Strategiei de gestionare a DRAM din Republica Moldova pentru anii 2013-2027 conţine activităţi planificate doar până în anul 2017, la moment nefiind actualizat sau/şi revizuit, iar gradul de implementare este unul parțial. Totodată, legislația națională conţine reglementări contradictorii care pot produce dificultăți în identificarea subiecților care întrunesc calități sau condiții de producător de DRAM, iar în acest context există o situaţie confu ză ce ţine de exercitarea obligaţiunilor şi, respectiv, de responsabilitatea privind consecinţele unui management defectuos. Lipsa clarităţii privind mecanismele de neutralizare şi de transportare a DRAM în afara instituţiilor medicale, în special a celor chimice şi radiologice, şi deficienţele în soluţionarea problemelor tehnice ale procesului de neutralizare a acestora, de asemenea, pot cauza impedimente în gestionarea DRAM în conformitate cu prevederile legislative. Ca şi punct slab în legislaţia naţională poate fi considerată lipsa articolelor privind finanţarea instituţiilor în scopul asigurării procesului de gestionare a DRAM. Actele normative naționale conţin descrierea responsabilităţilor organizațiilor de diferit nivel (teritorial, național) pentru adoptarea acţiunilor necesare întru asigurarea inofensivităţii DRAM periculoase pe parcursul întregului flux, asigurând protecția mediului ambiant și a sănătății populaţiei. Totodată, legislaţia naţională nu este ajustată cerinţelor de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică (ex. boli cu potenţial de răspândire globală, inclusiv COVID-19). Concluzii. În urma analizei actelor normative a fost stabilit că legislaţia privind gestionarea DRAM, elaborată şi propusă pentru implementare la nivel naţional, reglementează toate activitățile din ciclul de viață al acestora. În același timp, identificarea punctelor slabe în legislația națională impune necesitatea realizării cercetărilor şi analizelor în domeniul gestionării DRAM pentru elaborarea documentelor de politici bazate pe dovezi.