Articolul încearcă o radiografiere filosofică, ontologică şi antropologică a cuplului conceptual opozitiv identitate-alteritate în vederea unor consideraţii propedeutice, esenţialiste, contribuind astfel la evitarea unor interpretări reducţioniste. Astfel, identitatea pune în valoare problema metafizică a „lucrului în sine”, dotată cu proprietăţi particulare, unice şi a relațiilor sale cu realitatea, precum și cea a devenirii, iar alteritatea devine una co-constructivă, odată cu afirmarea statutului de primordialitate pozitivă, totală şi ireductibilă. Făcând parte din meta-categoriile gândirii asupra „Fiinţei”, binomul opozitiv identitate-alteritate se manifestă fundamental în varii domenii disciplinare : logică, matematică, fizică, biologie, chimie, psihologie, sociologie, antropologie, lingvistică ş.a. contribuind astfel la încercările de identificare şi individuaţie a lucrurilor, persoanelor, fenomenelor, faptelor, proceselor ş.a. În epoca actuală a proceselor de globalizare/mondilaizare dar şi a unor tendinţe opozitive în acest sens, omenirea şi societăţile contemporane se află într-o (re)evaluare gnoseologică de valorizare antropologică. Astfel, cunoaşterea în profunzime a binomului antagonist identitate/alteritate profilează un demers gnoseologic şi o abordare deschisă, complexă, sistemică şi integrală, bazată pe un şir de consideraţii : discontinuitate şi non-separabilitate, unitate sincretică şi integratoare a dualităţilor co-constructive, percepţie politropă, propagare a complementarităţii, (co)relativităţii gnoseologice şi epistemologice, situată pe o interfaţă dinamică real-raţional-relaţional.

The present article attempts a philosophical, ontological and anthropological in-depth investigation of the conceptually opposed dual model identity-alterity in view of essentialist propaedeutic considerations, therefore contributing to the avoidance of reductionist interpretations. Thus, identity lays emphasis on the metaphysical problem of the "thing in itself", endowed with particular, unique properties and its relations with reality, as well as that of becoming, whereas alterity develops into a co-constructive—once the status of positive primordiality validated—total and irreducible concept. Being part of meta-categories of thinking about "Being", the opposing binomial identity-alterity is to be found as a fundamental concept in various disciplinary fields: logic, mathematics, physics, biology, chemistry, psychology, sociology, anthropology, linguistics, etc. thus, contributing to attempts to identify and individuate things, people, phenomena, facts, processes, etc. In the current era of globalization/mundialization processes, alongside with the opposing trends in this regard, when humanity and contemporary societies develop a gnoseological (re)evaluation of anthropological valorization, the in-depth knowledge of the antagonistic-integrative concept of identity/alterity profiles an epistemological technique and an open, complex, systemic and integral approach based on a series of considerations: discontinuity and non-separability, syncretic and integrative unity of co-constructive dualities, polytropic perception, propagation of complementarity, gnoseological and epistemological (co)relativity integrated into a real-rational-relational dynamic interface.