Originea istorică a arhitecturii se referă la momentul concret, istoric, în care se naşte arhitectura. Nu se cunoaşte şi nici nu se va putea cunoaşte vreodată momentul exact în care a luat naştere. Arhitectura fiind forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spaţiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcţiunilor complexe, multilaterale. Arta se ştie este un fenomen conştient, arhitectura, pe lângă această calitate mai este cognitivă şi ontologică. Până la sfârşitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decoraţie a structurii" iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefineşte arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.