Articolul de față urmărește modul în care teorile feministe se raportează la conceptul de dizabilitate. Premisa teoriei feministe a dizabilităților este că handicapul, ca femeia, nu este o stare naturală a inferiorității corporale, a inadecvării, a excesului sau a unui accident greșit. Un accent pe „gen și handicap” nu ar trebui să vizeze examinarea așa-numitului „dublu dezavantaj” pe care îl au femeile cu dizabilități. Aceasta este doar o consecință inevitabilă a tratării problemelor femeilor cu handicap ca pe un „interes minoritar”, ca o opțiune adițională atât la preocupările analizei feministe cât și a mișcărilor persoanelor cu dizabilități.

This article traces how feminist theories relate to the concept of disability. The premise of feminist disability theory is that disability, like womanhood, is not a natural state of bodily inferiority, inadequacy, excess, or wrongful accident. A focus on "gender and disability" should not aim at examining the so-called "double disadvantage" that women with disabilities have. This is just an inevitable consequence of treating disabled women's issues as a "minority interest", as an additional option to both the concerns of feminist analysis and disability movements.