În prezent, în Republica Moldova piaţa imobiliară este în creştere şi dezvoltare, fiind atractivă ca obiect al investirii. În situaţia în care cererea este în creştere, scopul investitorilor poate fi efectuarea, menţinerea investiţiilor imobiliare şi/sau acordarea acestora în locaţiune/leasing. În rezultat, efectuarea tranzacţiilor cu investiţiilor imobiliare impun aplicarea evaluării pentru asigurarea gestionării eficiente a acestora. Evaluarea a reprezentat o veche preocupare a omului, pentru estimarea măsurii în care bunurile pe care intenţiona să le achiziţioneze pot să-i satisfacă necesităţile. Experienţa dobândită în timp a permis cercetătorilor din domeniu să construiască metode de evaluare care au permis estimări tot mai corecte a realităţilor din economie. Cunoscut este faptul că evaluarea reprezintă o activitate complexă ce implică în procesul efectuării cunoştinţe din diverse domenii, precum: finanţe, contabilitate, drept, etc. Această abordare pluridisciplinară prezintă un interes deosebit, dar şi o dificultate. Pentru studierea performanţelor obţinute, dar şi efectuarea strategiilor de dezvoltare pentru viitor este necesar să se cunoască mecanismele contabile în scopul de a efectua o examinare şi analiză profundă a situaţiilor financiare. În acest context, un adevăr recunoscut este că alegerea corectă a metodei de evaluare constituie premisa fundamentală pentru ca rezultatele obţinute să fie validate de piaţă. Adecvarea metodei în funcţie de contextul în care se desfăşoară activitatea reflectă o primă dovadă a rezultatelor aşteptate. Evaluarea investiţiilor imobiliare în scop contabil este prezentată de SNC „Investiţii imobiliare” elaborat în baza Directivelor Europene şi IAS 40 „Investiţii imobiliare”, deoarece nu s-au regăsit în vechile reglementări contabile, apar multiple probleme şi tratamente cu privire la evaluarea investiţiilor imobiliare, fapt ce constituie suportul cercetării. În dependenţă de momentul efectuării evaluării investiţiilor imobiliare deosebim: evaluare curentă şi evaluare ulterioară.La recunoaşterea în componenţa investiţiilor imobiliare, se evaluează iniţial la cost de intrare care include valoarea de procurare şi costurile de achiziţie direct atribuibile, cum ar fi: comisionul agenţiei imobiliare, plăţile pentru serviciile notariale, costul serviciilor juridice, taxele de stat şi alte costuri de tranzacţionare. Evaluarea investiţiilor imobiliare intrate se organizează în funcţie de modul de intrare din: exteriorul entităţii (achiziţionate, primite cu titlu gratuit, procurate ca aport la capitalul social); interiorul entităţii (proprietatea imobiliară neutilizată de posesor, mărfuri). Costul de intrare a investiţiilor imobiliare nu se modifică după recunoaşterea iniţială, decît în cazurile capitalizării costurilor ulterioare de modernizare şi ajustării valorii la modificarea valorii juste a investiţiei. Metoda de evaluare ulterioară se indică în politicile contabile ale entităţii şi se aplică tuturor investiţiilor imobiliare. Evaluarea ulterioară a investiţiilor imobiliare se efectuează la data raportării conform metodei bazate pe valoarea justă sau cost. Se utilizează o singură metodă pentru toate investiţiile imobiliare ale entităţii şi se menţionează în politicile contabile. Metoda de evaluare ulterioară a investiţiilor imobiliare va determina modul de organizare al contabilităţii şi raportării acestora.