A person's ability to engage in an experience of solitude depends very much on their internal experiences as well as their relationship with others. In the dynamics of the personality through and in reaching the stages of development, all those individual premises are created to constructively use the time spent away from others. How solitude is perceived and the meanings ascribed to it can also play an important role, because as a person ages they will spend more and more time alone, alone and alone with themselves. Who and at what stage of age has the capacity to be alone with oneself in solitude; who has the ability to be and stand apart, to feel comfortable or safe with themselves? Why some people can do this and others dont is also a rhetorical question to which we will seek to find an answer. This paper will wants to investigate at different age stages in the specialized literature the feeling of loneliness. How does solitude appear, with who is it related, is it really necessary or not. We also try to discover what is the current state of research on this feeling among students. In the present article we will look at positive experiences of solitude across the lifespan focusing on the age of the student and how the ability to be alone with oneself, the preference for solitude, or the affinity for solitude may emerge.

Capacitatea unei persoane de a se angaja într-o experință de solitudine depinde foarte mult de experiențele sale interne precum și de relația cu ceilalți. În dinamica personalității prin și în atingerea etapelor de dezvoltare se creează toate acele premise individuale de a folosi în mod constructiv timpul petrecut departe de ceilalți. Modul în care este percepută solitudinea și semnificațiile care îi sunt atribuite pot juca, de asemenea, un rol important, asta deoarece pe măsură ce îmbătrânește o persoană va trăi din ce în ce mai mult timp în singurătate, singură și singură cu sine. Cine și la ce etapă de vârstă are capacitatea de a fi singur cu sine în solitudine; cine are capacitatea de a fi și rezista separat, de a se simți confortabil sau în siguranță cu sine? De ce unele persoane pot face acest lucru iar altele nu este la fel o retorică întrebare căreia vom căuta să-i găsim răspuns. Această lucrare dorește să investigheze la diferite tape de vârstă în literatura de specialitate sentimentul solitudinii. Cum apare solitudinea, de ce este legată, este sau nu este cu adevărat necesară. De asemenea încercăm să descoperim care este starea de fapt a cercetării acestui sentiment la studenți. În prezentul articol vom analiza experiențele pozitive de solitudine de-a lungul vieții axându-ne pe vârsta studenției și modul în care capacitatea de a fi singur cu sine, preferința pentru solitudine sau afinitatea pentru solitudine poate apărea.