Procedee şi tehnici polifonice în Sonata pentru flaut şi pian de Serafim Buzilă
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
270 1
Ultima descărcare din IBN:
2024-05-21 12:28
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
78.082.2:[785.5+786.2] (1)
Music (1836)
Instrumental music. Symphonic music. Grouping of instruments. Ensemble music (275)
SM ISO690:2012
MELNIC, Victoria, PÎNZARU, Natalia. Procedee şi tehnici polifonice în Sonata pentru flaut şi pian de Serafim Buzilă. In: Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică), Ed. Ediția a II-a, 27 septembrie 2016, Chişinău. Chişinău: "VALINEX" SRL, 2016, Ediția a II-a, pp. 46-47. ISBN 978-9975-4461-2-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică)
Ediția a II-a, 2016
Conferința "Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică)"
Ediția a II-a, Chişinău, Moldova, 27 septembrie 2016

Procedee şi tehnici polifonice în Sonata pentru flaut şi pian de Serafim Buzilă

CZU: 78.082.2:[785.5+786.2]

Pag. 46-47

Melnic Victoria, Pînzaru Natalia
 
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
 
 
Disponibil în IBN: 28 februarie 2023


Rezumat

Polifonia constituie una dintre bazele scriiturii componistice a multor compozitori din secolul XX. Aceasta însoţeşte valul stilistic activ diversificat, în continuă şi rapidă transformare, adaptându-se la noile condiţii şi context. Unul dintre compozitorii pentru care polifonia a fost o modalitate firească de exprimare este şi Serafim Buzilă care preia elementele moştenite de la tradiţia europeană multiseculară pentru a le îmbina în compoziţiile sale cu elementele folclorului naţional şi ale artei culte româneşti, rezultând un stil de sinteză bine individualizat. Sonata pentru flaut si pian a fost compusă în vara anului 1970, imediat după examenele de absolvire a Conservatorului G. Musicescu. Cunoscutul compozitor Marc Kopytman care a fost şi profesorul de contrapunct al lui S. Buzilă a numit Sonata discipolului său ,,manual de contrapunct” deoarece aceasta relevă variate modalităţi polifonice pe care autorul le îmbină măiestrit cu structura clasică a ciclului de sonată şi cu elemente preluate din tezaurul folcloric naţional. Sonata este alcătuită din trei părţi aranjate într-o succesiune destul de tradiţională de tempo: I — Allegretto, II — Adagio, III — Allegro. După analiza discursului muzical din prima parte putem menţiona că compozitorul utilizează aici forma şi modalităţile de expunere ale materialului muzical proprii sonatei clasice îmbinându-le măiestrit cu diverse procedee polifonice (imitaţii, stretto, contrapunct contrastant etc.), proces ce se va desfăşura pe parcursul întregului ciclu. Partea a doua reprezintă centrul liric al lucrării. Autorul se bazează aici pe forma polifonică de variaţiuni pe basso ostinato de tip passacaglia cu mai multe contrasubiecte păstrate, demonstrând o stăpânire desăvârşită a tehnicilor contrapunctice. În partea finală a Sonatei compozitorul, utilizând forma de rondo, caracteristică finalurilor clasice şi îmbinând-o cu principiile de tratare polifonică, readuce unele teme şi mijloace de expresie din părţile anterioare: se fac auzite elementele melodice ale temei principale din prima parte a ciclului, se observă conjugarea tehnicilor polifonice cu formele şi conţinuturile tematice proprii genurilor omofone. În Sonata pentru flaut şi pian compozitorul a meşteşugărit cu iscusinţă un edificiu sonor rezultat din îmbinarea elementelor folclorice cu tehnicile vechi şi noi de compoziţie. Ne referim în special la aceea varietate a mijloacelor de expresie la care recurge autorul, printre acestea situându-se în prim plan diversele procedee şi tehnici polifonice, sonorităţile originale provenite dintr-o gândire muzicală matură şi pe deplin formată, efectele timbrale proaspete, armoniile pitoreşti ce oferă lucrării o melodicitate vie, un caracter energic şi o expresivitate profundă.

Cuvinte-cheie
S. Buzilă, contrapunct, imitații, passacaglia, procedee polifonice, sonata pentru flaut și pian

Cerif XML Export

<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?>
<CERIF xmlns='urn:xmlns:org:eurocris:cerif-1.5-1' xsi:schemaLocation='urn:xmlns:org:eurocris:cerif-1.5-1 http://www.eurocris.org/Uploads/Web%20pages/CERIF-1.5/CERIF_1.5_1.xsd' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' release='1.5' date='2012-10-07' sourceDatabase='Output Profile'>
<cfResPubl>
<cfResPublId>ibn-ResPubl-175135</cfResPublId>
<cfResPublDate>2016</cfResPublDate>
<cfVol>Ediția a II-a</cfVol>
<cfStartPage>46</cfStartPage>
<cfISBN>978-9975-4461-2-9</cfISBN>
<cfURI>https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/175135</cfURI>
<cfTitle cfLangCode='RO' cfTrans='o'>Procedee şi tehnici polifonice &icirc;n Sonata pentru flaut şi pian de Serafim Buzilă</cfTitle>
<cfKeyw cfLangCode='RO' cfTrans='o'>S. Buzilă; contrapunct; imitații; passacaglia; procedee polifonice; sonata pentru flaut și pian</cfKeyw>
<cfAbstr cfLangCode='RO' cfTrans='o'><p>Polifonia constituie una dintre bazele scriiturii componistice a multor compozitori din secolul XX. Aceasta &icirc;nsoţeşte valul stilistic activ diversificat, &icirc;n continuă şi rapidă transformare, adapt&acirc;ndu-se la noile condiţii şi context. Unul dintre compozitorii pentru care polifonia a fost o modalitate firească de exprimare este şi Serafim Buzilă care preia elementele moştenite de la tradiţia europeană multiseculară pentru a le &icirc;mbina &icirc;n compoziţiile sale cu elementele folclorului naţional şi ale artei culte rom&acirc;neşti, rezult&acirc;nd un stil de sinteză bine individualizat. Sonata pentru flaut si pian a fost compusă &icirc;n vara anului 1970, imediat după examenele de absolvire a Conservatorului G. Musicescu. Cunoscutul compozitor Marc Kopytman care a fost şi profesorul de contrapunct al lui S. Buzilă a numit Sonata discipolului său ,,manual de contrapunct&rdquo; deoarece aceasta relevă variate modalităţi polifonice pe care autorul le &icirc;mbină măiestrit cu structura clasică a ciclului de sonată şi cu elemente preluate din tezaurul folcloric naţional. Sonata este alcătuită din trei părţi aranjate &icirc;ntr-o succesiune destul de tradiţională de tempo: I &mdash; Allegretto, II &mdash; Adagio, III &mdash; Allegro. După analiza discursului muzical din prima parte putem menţiona că compozitorul utilizează aici forma şi modalităţile de expunere ale materialului muzical proprii sonatei clasice &icirc;mbin&acirc;ndu-le măiestrit cu diverse procedee polifonice (imitaţii, stretto, contrapunct contrastant etc.), proces ce se va desfăşura pe parcursul &icirc;ntregului ciclu. Partea a doua reprezintă centrul liric al lucrării. Autorul se bazează aici pe forma polifonică de variaţiuni pe basso ostinato de tip passacaglia cu mai multe contrasubiecte păstrate, demonstr&acirc;nd o stăp&acirc;nire desăv&acirc;rşită a tehnicilor contrapunctice. &Icirc;n partea finală a Sonatei compozitorul, utiliz&acirc;nd forma de rondo, caracteristică finalurilor clasice şi &icirc;mbin&acirc;nd-o cu principiile de tratare polifonică, readuce unele teme şi mijloace de expresie din părţile anterioare: se fac auzite elementele melodice ale temei principale din prima parte a ciclului, se observă conjugarea tehnicilor polifonice cu formele şi conţinuturile tematice proprii genurilor omofone. &Icirc;n Sonata pentru flaut şi pian compozitorul a meşteşugărit cu iscusinţă un edificiu sonor rezultat din &icirc;mbinarea elementelor folclorice cu tehnicile vechi şi noi de compoziţie. Ne referim &icirc;n special la aceea varietate a mijloacelor de expresie la care recurge autorul, printre acestea situ&acirc;ndu-se &icirc;n prim plan diversele procedee şi tehnici polifonice, sonorităţile originale provenite dintr-o g&acirc;ndire muzicală matură şi pe deplin formată, efectele timbrale proaspete, armoniile pitoreşti ce oferă lucrării o melodicitate vie, un caracter energic şi o expresivitate profundă.</p></cfAbstr>
<cfResPubl_Class>
<cfClassId>eda2d9e9-34c5-11e1-b86c-0800200c9a66</cfClassId>
<cfClassSchemeId>759af938-34ae-11e1-b86c-0800200c9a66</cfClassSchemeId>
<cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate>
</cfResPubl_Class>
<cfResPubl_Class>
<cfClassId>e601872f-4b7e-4d88-929f-7df027b226c9</cfClassId>
<cfClassSchemeId>40e90e2f-446d-460a-98e5-5dce57550c48</cfClassSchemeId>
<cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate>
</cfResPubl_Class>
<cfPers_ResPubl>
<cfPersId>ibn-person-11919</cfPersId>
<cfClassId>49815870-1cfe-11e1-8bc2-0800200c9a66</cfClassId>
<cfClassSchemeId>b7135ad0-1d00-11e1-8bc2-0800200c9a66</cfClassSchemeId>
<cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate>
</cfPers_ResPubl>
<cfPers_ResPubl>
<cfPersId>ibn-person-70746</cfPersId>
<cfClassId>49815870-1cfe-11e1-8bc2-0800200c9a66</cfClassId>
<cfClassSchemeId>b7135ad0-1d00-11e1-8bc2-0800200c9a66</cfClassSchemeId>
<cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate>
</cfPers_ResPubl>
</cfResPubl>
<cfPers>
<cfPersId>ibn-Pers-11919</cfPersId>
<cfPersName_Pers>
<cfPersNameId>ibn-PersName-11919-2</cfPersNameId>
<cfClassId>55f90543-d631-42eb-8d47-d8d9266cbb26</cfClassId>
<cfClassSchemeId>7375609d-cfa6-45ce-a803-75de69abe21f</cfClassSchemeId>
<cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate>
<cfFamilyNames>Мельник</cfFamilyNames>
<cfFirstNames>Виктория</cfFirstNames>
</cfPersName_Pers>
</cfPers>
<cfPers>
<cfPersId>ibn-Pers-70746</cfPersId>
<cfPersName_Pers>
<cfPersNameId>ibn-PersName-70746-2</cfPersNameId>
<cfClassId>55f90543-d631-42eb-8d47-d8d9266cbb26</cfClassId>
<cfClassSchemeId>7375609d-cfa6-45ce-a803-75de69abe21f</cfClassSchemeId>
<cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate>
<cfFamilyNames>Pînzaru</cfFamilyNames>
<cfFirstNames>Natalia</cfFirstNames>
</cfPersName_Pers>
</cfPers>
</CERIF>