Cultura tradiţională? Ca o viziune de ansamblu a necunoscătorului, ea reprezintă viaţa de la ţară, cu preocupările ei, însoţită de latura estetică dictată de bunul-simţ nativ al fiecărui individ. În fapt, cultura tradiţională este cartea de identitate a oricărui neam, naţiune, indiferent de vechimea istorică a acestuia. Fenomenul de etnogeneză al unui popor se referă la momentul naşterii acestui tip de emanaţie a înţelepciunii simple, populare, desăvârşite din punct de vedere creativ, ajungând să se dezvolte odată cu evoluţia istorică, cronologică, a neamului său. Elaborarea naturală a trăirilor, sentimentelor, acţiunilor, nu resimte nevoia înveşmântării acesteia cu elemente care nu aparţin comunităţii. Astfel, creatorul (comunitatea) a reuşit să-şi definească, să păstreze, să conserve şi să transmită acest tip de creaţie, uneori în forma sa ideală, alteori cu mici denaturări, însă întotdeauna cu conştiinţa faptului că astfel îşi păstrează identitatea între culturile lumii, afişându-se în mod natural cu tot ceea ce are mai de preţ: ritualuri, obiceiuri, cântec, joc, port popular şi, nu în ultimul rând, spirit românesc.