Demararea a două proiecte importante pentru folclorisitica naţională: Proiectul „Contextualizarea culturii tradiţionale în contemporaneitate: Hora satului în spaţiul geocultural al Republicii Moldova” în cadrul programului de stat „Valorificarea potenţialului culturii tradiţionale în dezvoltarea Republicii Moldova” şi Proiectul internaţional de digitizare a arhivei folclorice de la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” „Saving the folkloric archival material preserved in Chişinău, Republic of Moldova(EAP1045)” , grant oferit de British Library în cadrul Endangered Archives Programme, a contribuit major la suplinirea fondului de bază cu material manuscriptic şi sonor în variantă numerică. Materialul arhivistic, care însumează înregistrări ale cercetărilor etnografice de teren începând cu anul 1945, efectuate de angajaţii Institutului de Limbă şi Literatură al Filialei moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a URSS, a fost supus organizării riguroase, prin crearea de arhitecturi de metadate, seturi de descriptori grupaţi în jurul materialului folcloric pentru a-l explica, localiza, valorifica. Structurarea metadatelor despre fenomenul horal din materialul original (manuscrise şi benzi magnetice) şi cel digitalizat, activitate fundamentală care presupune optimizarea stocării digitale a materialului folcloric, a facilitat descoperirea unor informaţii relevante. Miza cercetării a constituit observarea şi cercetarea factorilor sociali, culturali şi politici, a celor de rezistenţă în faţa regimului ideologic sovietic şi urbanizării din perioada postbelică, care au determinat apariţia mutaţiilor în structura fenomenului horal, consemnând transformarea impusă în diverse etape, redefinirea noului statut şi reconsiderarea culturii tradiţionale în contemporaneitate. Astfel am descoperit în volumul 11, caietul 28, din anul 1947, o descriere amplă a fenomenului horal din satul Crihana Veche, raionul Cahul, făcută de informatorul Paraschiţa Mocanu de 24 ani. Relatând despre importanţa organizatorică a strigăturilor în structura dansului, ea relevă fenomenul alegerii perechii şi eventualitatea nunţii la toamnă. Importante sunt prezentările de dansuri Mocăncuţa, Polca, Mărţâca (Mărunţâca), Tărăşelul, Urma dracului, Hostropăţul, Rusasca, Muşamaua sau Cleionca şi argumentarea ordinii lor în structura întregului spectacol ritualic horal, care ne permit să facem o investigaţie ştiinţifică comparativ-diacronică a repertoriului horei având drept reper studiul lui Petre Ştefănucă Hora în regiunea Iurcenilor, în care se consemnează dansurile jucate la 5 august 1935 în satele Iurceni şi Cristeşti, şi să revelăm mutaţiile intervenite în procesul contextualizării culturii tradiţionale. Inedita consemnare a aspectului nou al unui obicei vechi Jocul bătrânilor în satul Volcineţ, raionul Străşeni (azi s. Vălcineţ, r. Călăraşi), înregistrată în caietul 1 din volumul 246 din 1972, într-o expediţie folclorică condusă de regretatul profesor Nicolae Băieşu, prezintă o reconceptualizare a fenomenului horal din perspectiva readaptării lacontextul nou sovietic şi necesitatea perpetuării tradiţiei. Se relatează că începând cu anul 1968 hora nu se mai organizează de către flăcăi duminica, din care cauză bătrânii au decis să facă o dată în an, în luna mai, primăvara, acel joc al bătrânilor în parc, înţelegându-se cu o săptămână-două înainte cu muzicanţii. La hora respectivă venea şi tineretul, iar spre seară aceasta se încheia cu o masă festivă.