Ce (ne) sunt rădăcinile? cum, când sunt, se manifestă, se re/prezintă? Acestea sunt întrebările-cap de serie circumscrise în lumea literară a francofoniei la răscrucea recentă a celor două secole. Reperul primordial al realității umane este cel lingvistic, iar modalitățile de manifestare ale limbajului sunt cele ale manifestării creativității umane, în continuă expansiune către noi orizonturi, artistice, teoretice, pragmatice. Întrucât rădăcina lingvistică a identității umane este crucială, ne cântărim în rădăcinile (noastre) care (ne) poartă în ele și în care discernem o identitate congruentă, multiplă, proteică, milenară, o memorie colectivă, un imaginar comun, o sensibilitate transmisibilă și o spiritualitate cognoscibilă. Articolul are caracter sintetic, bazat pe retorica incisivă, cu referințe ce ancorează teme, preocupări și motive de fond ale literaturii francofone la răscrucea milenară.

What are our roots? How do they „represent” themselves? These are the headline questions that emerge from the literary world of the Francophonie at the recent crossroads of cultures and centuries. The linguistic landmark is the paramount criterium of the human reality as the manifestation of language reveals the human creativity in continuous expansion towards new artistic, theoretical, and pragmatic horizons. As the linguistic roots of the human identity are crucial for our understanding, they open up a congruent, multiple, proteiform, millennial identity, an identity with a shared memory, imagination, sensitivity, and spirituality. The article is synthetic, based on incisive rhetoric, with references that anchor themes, concerns, and underlying motives of Francophone literature at the turn of two millennia.