Întemeietorii pedagogiei susţineau ca aceasta este „arta universală de a-i învăţa de toate pe toţi‖ (I.Comenius), că „pedagogia nu este ştiinţă, ci arta cea mai mare pe care o cunoaşte umanitatea‖ (K.Uşinschi). Dorindu-ne mari transformări în învăţământul universitar cu accent pe transformarea acestuia în formă şi conţinut pe creşterea calităţii, astăzi noi acceptăm doar ştiinţele educaţiei nu şi pedagogia umanistă praxiologică care cuprinde cunoaşterea artistică, tehnologii educaţionale ca artă creativă originală. Punând accentul pe cunoaşterea ştiinţelor educaţiei, acumulând informaţie teoretică fără a lăsa loc suficient pentru un antrenament specific praxiologic în contextul tehnicii, tehnologiei şi artei educaţiei nu vom reuşi să realizăm o schimbare esenţială în învăţământul superior pedagogic.