Este bine cunoscut faptul, că pentru frunzele C3-plantelor este caracteristică eliminarea de CO2 în faza post iluminare a schimbului de CO2 -fenomen denumit fotorespiraţie [8,10]. Însă fotorespiraţia nu se evidenţiază (absentează) în organele reproductive (spice, păstăi) a plantelor de cereale şi leguminoase [1,2]. Fenomenul absenţei fotorespiraţiei, în literatura de specialitate, este cunoscut numai pentru frunzele C4-plantelor, şi este asigurat de sindromul -C4 de asimilare de CO2 [8], prezentat de două tipuri de celule-celulele mezolului şi celulele-Kranţ, de două tipuri de cloroplaste-granale şi agranale, de două enzime-fosfoenolpiruvatcarboxilaza (PEP-carboxilaza), localizată în citoplazma celulelor mezolului, şi ribulozodifosfatcarboxilaza (RUBISCO), localizată în celulele-Kranţ, aranjate în jurul vasului conducător, formînd o coroană de celule mai mari decît celulele mezolului, cu mai multe şi mai voluminoase cloroplaste. Sindromul-C4, practic este mecanismul, care asigură ecienţa asimilării de CO2 în comparaţie cu mecanismul de asimilare de CO2 la C3-plante, care sunt lipsite de acest sindrom. De exemplu: porumbul, trestia de zahăr şi alte specii de C4-plante sunt capabile să asimileze într-o unitate de timp pe o unitate de suprafaţă foliară de la 80 pînă la 100 mg de CO2, pe cînd spinatul, grîul, ovăsul, sfecla de zahăr şi alte specii de C3- plante asimilează nu mai mult de 30-50 mg de CO2, adică de 2-3 ori mai puţin decît frunzele C4 – plantelor [16].