Emilia Lungu-Puhallo is mainly known as the founder of the first Romanian school for girls in the Banat while the region belonged to the AustroHungarian Empire. As a prose writer, she was interested in creating dignified characters, with strong feelings. The governess, often a protagonist in Emilia Lungu-Puhallo’s prose, appears for the first time as a main character in Romanian literature. Interesting affinities can be discovered between Emilia Lungu-Puhallo’s novel „Elmira” and Charlotte Brontë’s „Jane Eyre” regarding their view on educating themselves and giving other young women a chance to attend school. Although their strong moral Christian beliefs are at the core of their novels, both protagonists experience picaresque adventures while trying to find their own place in the world.

Emilia Lungu-Puhallo este cunoscută, în primul rând, ca întemeietoarea primei școli pentru fete în limba română, în perioada în care Banatul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Prozatoarea a creat personaje demne, animate de sentimente puternice, printre care guvernanta, deseori protagonista scrierilor, reprezintă o premieră în literatura română. Se pot descoperi afinități interesante între romanele „Elmira” de Emilia Lungu-Puhallo și „Jane Eyre” de Charlotte Brontë cu privire la viziunea autoarelor despre autoeducație și necesitatea de a permite accesul fetelor la învățătură. Deși moralitatea creștină reprezintă o virtute esențială pentru amândouă scriitoarele, eroinele romanelor parcurg trasee presărate cu aventuri picarești în timp ce încearcă să-și găsească locul potrivit în lume.