După câte știm, paradigma textului este caracterizată de fixarea semnificației termenilor. Textul ne ajută să facem diferență între sensul paradigmatic și sintagmatic al unui semn lingvistic. Caracterul intrinsec al termenului este condiționat de raportul textului cu emițătorul textului și, consecvent, de raportul textului cu destinatarul textului. Fiind o unitate lingvistică, termenul este un mijloc de comunicare și un element cognitiv. Astfel, ca mijloc de comunicare, termenul indică semnificația comunicării în terminologie, de aici vine și necesiatatea studierii termenului în context. Prin urmare, pentru a demonstra comportarea contextuală a termenilor editorial-poligrafici, trebuie nu doar să cercetăm definițiile lexicografice și terminografice, dar și să urmărim cum acești termeni se actualizează atât în texte specializate, cât și în texte nespecializate.