Contrast nephropathy (CN) is one of the most important causes of kidney failure in a hospital setting. Its incidence has increased due to the rise of medical imaging contrasts used in various medical specialties. The worldwide incidence of CN in patients without risk factors is approximate 2%, while in patients with a history of diabetes can increases from 9 to 90%. Objective of the study. To assess the influence of contrast medium on the renal function in patients with comorbidities. Materials and methods. A patient, aged 54, who was admitted in the nephrology department of RCH „Timofei Moșneaga” was examined retrospectively and prospectively. Results. It has been established that the patient has been suffering from insulin-dependent diabetes mellitus for 8 years. During this period, he has not shown any signs and symptoms of kidney damage. While being hospitalized, the patient had undergone contrastenhanced abdominal computed tomography to detect the involvement of the target organs damage mediated by diabetes mellitus. After the procedure the patient’s condition was stable, however on the 5th day, acute kidney injury was detected. Conclusion. Patients with a history of associated diseases require clinical and paraclinical monitoring before and after investigations with the contrast medium.

Introducere: Nefropatia de contrast (NC) reprezintă una din cele mai importante cauze de insuficiență renală dobândite în spital, a cărei incidență a crescut paralel cu numărul de explorări cu substanță de contrast efectuate în cadrul a diverse specialități medicale. Incidența NC la pacienții fără factori de risc în lume ocupă aproximativ 2%, iar la cei cu antecedente de diabet zaharat crește de la 9 până la 90%. Scopul lucrării. Influența substanței de contrast asupra funcției renale în patologii somatice. Materiale și metode. Retrospectiv și prospectiv a fost examinat un pacient, cu vârsta 54 ani, ce s-a aflat în secția Nefrologie a SCR „Timofei Moșneaga”. Rezultate. A fost stabilit că pacientul suferă de diabet zaharat insulino-dependent, timp de 8 ani, pe parcursul acestei perioade nu a manifestat semne și simptome de afectare renală. În condiții de spital pentru a depista afectarea organelor ținte în cadrul Diabetului zaharat pacientului a fost indicată tomografia computerizată abdominală cu substanță de contrast, după efectuarea procedurii starea pacientului era stabilă, dar la a 5-a zi după efectuarea a dezvoltat leziune renală acută. Concluzie. Pacienții cu antecedente patologice asociate, înaintea și după efectuării investigațiilor cu substanța de contrast, necesită o monitorizare clinică și paraclin