Background. The marginal mandibular branch (MMB) often is a single branch, thus increasing its susceptibility to iatrogenic lesions. Objective of the study. The purpose of our study was to determine the variability and morphological specific features of the MMB dependent on gender, side of the body and anthropometric type of the head. Material and Methods. The study was carried out at the Department of anatomy and clinical anatomy of Nicolae Testemitanu University on 75 formalized cadaveric hemi-heads (59 male/16 female). The quantitative and qualitative variables were analysed by Excel 2016 processing program, using the methods of descriptive and inferential statistics. Results. In 54.7% of cases a single MMB was marked out; 2 MMB – 38.7%; 3 MMB – 5.3%; 4 MMB – 1.3%. In male individuals MMB bilaterally varied between 1-3 branches, with a mean value of 1.5 MMB, and in female the variation on the right side was 1-2 MMB, and on the left side 1-4 MMB, with a mean of 1.6 MMB; for gender criterion p = 0.845. On the right hemi-heads the mean number of MMB was 1.4 MMB, and on the left side it was 1.6 MMB, p = 0.204. In mesocephalic cadavers the mean number of MMB was 1.47 ± 0.68 (CI95% = 1.47 ± 0.18), in brachicephalic – 1.63 ± 0.52 (CI95%1.63 ± 0.36), and in dolichocephalic – 1.89 ± 0.60, (CI95% = 1.89 ± 0.39), the variance of frequency between groups was 1.698, df = 2, p = 0.190. In 5.3% of cases, an unusual variant of MMB origin from the temporofacial division of the facial nerve was established. Conclusion. The number variability of the MMB in male was lower than in female, and by laterality criterion, the number of the MMB prevailed on the left side. The highest mean value was determined in dolichocephalic individuals, and the lowest in mesocephalic ones. The variability of the MMB is of a great clinical significance for the head and neck surgery.

Introducere. Ramura marginală a mandibulei (RMM) frecvent este unică, fapt ce determină o susceptibilitate sporită a acesteia la leziunile iatrogene. Scopul lucrării. Determinarea particularităților morfologice ale RMM în dependență de gen, lateralitate și tipul antropometric al capului. Material și Metode. Studiul a fost realizat pe un lot de cadavre umane formolizate din fondul Catedrei de anatomie și anatomie clinică a USMF „Nicolae Testemițanu”, care a inclus 75 de hemi-fețe (59 bărbați/16 femei). Variabilele calitative și cantitative au fost procesate prin metodele statisticii descriptive și inferențiale în programul Excel 2016. Rezultate. În 54,7% a fost depistată doar o singură RMM; 2 RMM – 38,7%; 3 RMM – 5,3%; 4 RMM – 1,3%. La bărbați RMM a variat bilateral între 1-3 ramuri, cu o medie de 1,5 RMM, iar la femei între 1-2 ramuri pe dreapta și 1-4 ramuri pe stânga, media fiind de 1,6 RMM; pe criteriul de gen p = 0,845. Pe hemi-fețele din dreapta media a fost de 1,4 RMM, iar pe cele din stânga – 1,6 RMM, p = 0,204. Mezocefalii au avut o medie a RMM de 1,47 ± 0,68 (IÎ95% = 1,47 ± 0,18), brahicefalii – 1,63 ± 0,52 (IÎ95%1,63 ± 0,36) și dolicocefalii – 1,89±0,60 (IÎ95% = 1,89 ± 0,39), varianța frecvenței intergrupale a fost de 1,698, gl = 2, p = 0,190. În 5,3% cazuri a fost depistată o variantă inedită a originii RMM de la ramura temporofacială. Concluzii. Variabilitatea numerică a RMM la bărbați a fost mai joasă decât la femei, iar pe criteriul lateralității RMM a prevalat pe partea stângă. Cea mai înaltă valoare medie s-a atestat la dolicocefali, iar cea mai joasă la mezocefali. Cunoașterea variantelor RMM are o importanță clinică majoră pentru chirurgia capului și gâtului.