Posteritatea literară a lui Ioan Cantacuzino (20.01.1757-03.07.1828; mare spătar, gânditor politic, cărturar şi poliglot; nume de reţinut al liricii româneşti din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, începutul celui următor; primul poet român cu volum tipărit) înscrie la activ o bibliografie ştiinţifică constant susţinută. Prezent în istorii literare, monografii reprezentative, versurile sale sunt înglobate în antologii (mai vechi, mai noi) şi în ediţii critice, apărute la Bucureşti, Iaşi sau Chişinău. Opera sa, la care se adaugă bogate lecturi, traducerile şi adaptările din poeţii secolului „atestă alinierea remarcabilă la poezia europeană a epocii”, iar tălmăcirile sale în proză se numără, inclusiv, printre primele traduceri de piese de teatru din literatura europeană în româneşte, având o semnificaţie istorico-literară aparte şi contribuind la o mai nuanţată conturare a tabloului relaţiilor dintre culturile europene şi cea românească în secolul al XVIII-lea. Fraza sa este dovada elocventă a unor realităţi şi căutări lingvistice, punctând momente semnificative din istoria şi devenirea limbii noastre literare.

The posthumous literary path of Ioan Cantacuzino (20.01.1757-03.07.1828; great sword bearer, political thinker, man of letters and polyglot; an important name of Romanian lyric from the second half of the 18th century and the beginning of the next; the first Romanian poet with a printed book) contributes actively to a scientific bibliography constantly maintained. Present in literary history books and representative monographies, his verses are incorporated in anthologies (older and newer) and in critical editions, printed in Bucharest, Iaşi or Chişinău. His work which also includes rich lectures, translations and adaptations from the poets of the century „attest the remarkable alignment to that era’s European poetry”, and his interpretations in prose are among the first translations of theatre plays from European literature into Romanian language, having a special historical and literary significance which contributes to a more nuanced presentation of the picture of relations between European and Romanian culture from the 18th century. His words are the eloquent proof of some linguistic reality and searches, pointing to significant moments from the history and becoming of our literary language.