Pentru zona rurală, fenomenul muzeal este asociat, de cele mai multe ori, cu sfera istoriei locale, cu aspectele sale de natură etnografică sau științifică. De la începuturile muzeografiei rurale, discursul muzeal este dominat de muzee sătești dedicate istoriei satelor sau muzee memoriale dedicate personalităților marcante din localitate. Un domeniu care, foarte rar, este atribuit mediului rural este cel de artă. Raritatea instituțiilor muzeale cu profil de artă face ca excepționalitatea lor să crească în ochii comunităților și a specialiștilor. Astfel, anume acest aspect al muzeografiei devine tema principală a prezentului studiu. Situația muzeografiei de artă din zona rurală pentru România este pe cat de idilică, pe atât de incertă. Deși se cunosc exemple concrete de muzee rurale cu profil de artă, până la momentul actual nu se poate determina ponderea exactă a muzeelor rurale de artă din țară. Acest fapt se datorează problemelor de ordin nominal statistic dintre Institutul Național de Patrimoniu și Institut Național de Statistică. Demonstrative sunt paralelele trase între numărul de muzee rurale de artă oferite de Raportul ISN și cel oferit de baza de date online a INP. Pe lângă aceasta, se observă și o incertitudine în categoriile muzeale de artă, raportate la colecțiile și muzeele din satele României. Este observabilă ignoranța acestui domeniu muzeal, care dispune de puține surse și nu a fost cercetat separat, el fiind introdus fie în studiile de compilație privind muzeele de artă la general, fie în lucrările dedicate fenomenului muzeal rural. Așadar, în sprijinul acestui aspect cvasi-cercetat vine lucrarea de față.