Activând în cadrul proiectului „Patrimoniul muzeal și memoria istorică: cercetare, interpretare, prezentare” și având de realizat o etapă nouă în selectarea personalităților marcante din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, ne-am propus să punem în valoare o colecție de importanță majoră pentru istoria învățământului din Basarabia interbelică. Este vorba de colecția unei personalități remarcabile – Gheorghe Rașcu, distins profesor de geografie, autor de manuale, publicist, cercetător și om de cultură. Gheorghe Rașcu s-a născut la 11 aprilie 1888 într-o familie de intelectuali din Iași. Studiile primare și liceale le-a făcut la Iași, iar cele superioare – la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filozofie, secțiile de Geografie și Cosmografie. În 1914 a absolvit și Seminarul Pedagogic, care activa pe lângă Universitate, o instituție de formare practică și teoretică a viitorilor profesori. În urma susținerii cu brio a examenului de capacitate pentru profesorii secundari, urmând sfatul profesorului Ștefan Ciobanu, vine, în anul 1920, în Basarabia „dezrobită”, unde activează la catedrele de geografie ale Seminarului Teologic și Liceului Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău. Aici, în Basarabia, timp de două decenii desfășoară o vastă activitate școlară și extrașcolară, punându-și toată energia și munca în serviciul culturii românești. În 1940 este nevoit, împreună cu familia, să părăsească Chișinăul, Basarabia fiind ocupată de sovietici. Colecția s-a constituit pe parcursul anilor 1991-1995, în urma donațiilor făcute de fiul mai mic al acestuia, Paul Emil Rașcu (1924-2011), inginer, cercetător și scriitor. Ea include circa 212 piese din diverse domenii, cele mai numeroase fiind din domeniul Documente și Fotografii. Din domeniul Documente evidențiem procesele-verbale ale adunărilor filialei Chișinău a Societății Regale Române de Geografie, funcția de secretar al acesteia deținând-o mulți ani la rând Gheorghe Rașcu; documentele emise de organele de conducereale învățământului din România și Basarabia, precum și ale administrației instituțiilor, unde a fost angajat profesorul; actele de identitate; memoriile lui Gheorghe Rașcu, datate cu anul 1962, dar și cele ale lui Paul Rașcu despre tatăl său, datate cu anul 1994, – toate acestea servind drept surse importante în cercetarea vieții și activității profesorului. Numărul impunător de fotografii reîntregește tabloul vieții și activității lui, dezvăluind aspecte din viața privată: copilăria, studenția și activitatea didactică, științifică, culturală și organizatorică (ne referim la excursii), desfășurată în Basarabia și în afara ei. În colecția de Carte a muzeului se păstrează două manuale din cele 11 alcătuite de el, o serie de lucrări cu subiecte geografice, care dezvăluie talentul de cercetător/explorator al ținutului basarabean și al întregii țări. Lucrările lui erau publicate în presa basarabeană, dar erau editate și separat la diverse edituri, inclusiv cea proprie. O valoare documentară deosebită o au matricele sigilare cu monograma și semnătura facsimil a profesorului G. Rașcu și sigiliul Societății Regale Române de Geografie, Secțiunea Chișinău, fondată în 1922. În patrimoniul muzeului se păstrează o colecție de 29 de diapozitive cu vederi din satul Brădet, județul Argeș, ale Mănăstirilor din nordul Moldovei, ale unor locuri glaciare din munții Carpați, ale Podului Traian și munților Carpați. Materialul ilustrativ era utilizat de profesor în timpul lecțiilor practice, precum și al celor ținute la diverse congrese și conferințe ale profesorilor de geografie. Un singur obiect cu valoare memorială face parte din această colecție – tocul cu peniță, datat cu prima jumătate a secolului al XX-lea. Colecția profesorului Gheorghe Rașcu din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei constituie o sursă importantă în cercetarea istoriei învățământului din Basarabia interbelică și a geografiei României, inclusiv a ținutului basarabean.