Geneza și evoluția așezărilor urbane medievale din Moldova reflectă expresia procesului social-economic, în cursul căruia meșteșugarii din obștea sătească s-au desprins de agricultură pentru a se stabili în centre comerciale, pentru practicarea meseriei. Studierea complexă a acestei probleme tinde să precizeze specificul evoluției orașelor, restructurările din sfera producției, a relațiilor sociale și de apărare a țării. De-a lungul hotarelor statului au fost construite cetăți pentru a ține sub control incursiunile străinilor. Două cetăți din centura de cetăți de frontieră se află în orașele actuale Târgu Neamț și Soroca, localități, care aveau jirul așezărilor de intrare în țară – unul pe drumul, ce străbătea la vest Carpații, al doilea la est, la un vad al Nistrului. Între aceste orașe din dreapta și stânga Prutului, există similitudini istorice și urbanistice. Soroca, datorită amplasării geografice strategice pe malul râului Nistru, de-a lungul drumului comercial medieval, în permanență a avut un rol administrativ, economic și militar deosebit, fiind până la 1812 centru al unui important ținut al Principatului Moldova. Târgu Neamț este cunoscut din „Lista rusă de orașe”, datat între 1387- 1392, din timpul domniei lui Petru Vodă, când se construiește și Cetatea Neamțului, un important avanpost fortificat pentru apărarea trecătorilor Carpaților Orientali în fața politicii de expansiune teritorială a Regatului Ungar. Ea era una din cele mai bine întărite cetăți de care a dispus statul medieval moldovenesc. Orașul actual Bălți/Bălțile, apărut la intersecția drumurilor de tranzit pe câmpia Sorocii, este o localitate fără cetate, ascensiunea căreia este datorită factorului economic. La Bălți s-a format cea mai mare piață comercială din Moldova, evoluând galopant în perioada Imperiului Rus.