Raportul nostru reprezintă o sinteză și analiză a izvoarelor istorice editate și a unor izvoare documentare inedite despre activitatea lui Ștefan Gonata (1838-1896). Gonata a fost o personalitate notorie, un om erudit ce a avut un rol important în viața socială și culturală a Basarabiei secolului al XIX-lea. Conacul său din Zberoaia era un adevărat centru de cultură și cercetare. Preocupările intelectuale au fost îmbinate perfect cu cele economice. A absolvit, în anul 1856, Liceul Regional din Chișinău, apoi a studiat 3 ani la Colegiul Regional „Richelieu” din Odesa, a reușit să frecventeze cursuri de filologie la Paris. Experimenta aclimatizarea viței de vie de soiuri franceze, a înființat un spital, o bibliotecă și un muzeu. A elaborat un Abecedar în limba română, editat la Odesa în 1862, și a acumulat studii pentru o Istorie naturală rămasă doar în manuscris. Documentele editate, corespondența dintre Gonata și personalități ale vieții sociale și culturale ale Basarabiei, conțin informații prețioase despre preocupările științifice și economice ale sale din anii 70 ai secolului al XIX-lea. Aspecte importante privind numirea în calitate de membru al Societății Literare Românești, care ulterior se va transforma în Academia Română, și circumstanțele retragerii lui Gonata și a lui Al. Hâjdeu din acest for științific sunt elucidate din documentele Arhivei din Odesa, dosarul Cancelariei General-guvernatorului, ce conține corespondența cu guvernatorul Basarabiei Despre Societatea Literară Românească. Autoritățile țariste i-au interzis participarea, motivând că Societatea servește scopuri de propagandă națională și politică, pentru răspândirea ideilor „democratice” între românii de peste hotare, și nu scopuri pur științifice. Participarea într-o astfel de societate a românilor din ținutul Basarabiei o considerau absolut necorespunzătoare scopurilor guvernului rus. În acest context, vom remarca faptul că guvernul austro-ungar, cunoscut pentru caracterul său reacționar, a permis celor 9 supuși ai săi români să facă parte din Societatea Literară. Ștefan Gonata, Alexandru Hâjdeu și Ion Străjescu sunt menționați ca membri fondatori ai Societății Literare Românești, în 1867, și ca membri de onoare ai Academiei Române, la fondarea acesteia în 1870.