În reformarea socială și dezvoltarea economică a României în perioada 1918-1940 un rol aparte a avut cultura națională. În comunicarea de față nu vom insista asupra locului și rolului culturii în dezvoltarea societății românești, nu vom încerca să facem o radiografi e a producției culturale din această perioadă. Interesul nostru se îndreaptă spre modul în care în Basarabia interbelică a fost instituționalizat și promovat cultul eroilor și care a fost rolul acestui cult patriotic în crearea unei mentalități colective. Aria investigațiilor noastre cuprinde doar exprimările acestui cult concretizate în diverse monumente, efectele lui, în măsura în care documentele de arhivă ne vor ajuta. Statul român a acordat o atenție deosebită cultului eroilor care era perceput ca un element forte în formarea unei ideologii politice de masă. Cultul eroilor a avut un rol enorm în opera de consolidare a statului național unitar. În Basarabia ca și în întreaga țară s-a desfășurat o adevărată campanie de construcții de monumente, cenotafe, plăci comemorative, statui închinate eroilor de război, celor ce au luptat pentru îndeplinirea idealului național. Monumente mari și mici, consacrate eroilor Primului Război Mondial au fost ridicate aproape în toate localitățile provinciei. O statistică efectuată de Ministerul Cultelor și Artelor, în anul 1937, ne argumentează acest fapt. În comunicarea noastră ne vom referi la mai multe monumente din județele Basarabiei care au fost realizate în perioada interbelică, unele din ele salvate și valorifi cate în interes public, iar altele, marea majoritate, rămase doar în memoria documentelor de arhivă. Vom prezenta informații inedite privind biografi a acestor monumente, atitudinea societății față de cultul eroilor, rolul artei plastice monumentale în schimbarea spațiului urban interbelic. Monumentele epocii consacrate eroilor sunt o refl ecție a ideologiei politice a statului și a mentalității colective a epocii care a avut la bază idealul național. Rezultatele cercetării temei se constituie într-o contribuție reală la istoria culturii interbelice care implică socialul și politicul epocii.