Preocupările privind predarea Istoriei locale au devenit o realitate datorită faptului că, în conformitate cu Curriculumul modernizat la Istoria românilor şi universală, procesul educaţional la această disciplină este structurat în baza următoarelor conţinuturi ştiinţifico-educaţionale: - Treapta primară: 25% - spaţiu universal, 70% - spaţiu naţional, 5% - spaţiu local (regiunea, localitatea, familia, şcoala); - Treapta gimnazială: 50% - spaţiu universal, 45% - spaţiu naţional, 5% - spaţiu local; - Treapta liceală: 40% - spaţiu universal, 55% - spaţiu naţional, 5% - spaţiu local. O semnifi caţie aparte are faptul, că predarea evenimentelor şi proceselor istorice porneşte de la istoria locală la naţională şi de la naţional la universal. Actualmente, manualele de istorie expun, de regulă, doar evoluţia proceselor istorice la nivel naţional şi universal, lăsând pe seama profesorului şi a elevilor culegerea materialelor locale din diverse surse istorice, care adesea le sunt puţin accesibile. În cazul dat profesorii de istorie cunosc puţin metodologia studierii istoriei locale într-un context mai larg, ceea ce conduce la fragmentarea cunoştinţelor în acest domeniu. Pornind de la aceste premise, e nevoie de a stabili noi direcţii de activitate în domeniul studierii şi predării istoriei locale prin: - documentarea în arhive, muzee, biblioteci şi identifi carea noilor informaţii, referinţe, imagini despre localitatea, regiunea în care activează profesorul de istorie; - colectarea şi conservarea documentelor referitoare la trecutul şi prezentul comunităţii (sat, raion, oraş), a documentelor publicate şi inedite cu referire la problemele administraţiei şi la activitatea organelor locale; - selectarea materialelor din diverse surse istoriografice, publicistice despre istoria unei localităţi; - asigurarea informaţională despre istoria localităţii în care activează profesorul de istorie, dar şi despre diversele instituţii educaţionale, organizaţii şi întreprinderi dintr-o localitate anume; - promovarea moştenirii culturale a locului prin mijloace tradiţionale şi moderne; - publicarea documentelor de interes local; - implicarea cetăţenilor în crearea memoriei comunitare în diverse formate accesibile pentru toţi, precum crearea diverselor ateliere cu tematică locală, expoziţii de carte cu conţinut local; - promovarea cooperării între muzee, biblioteci, arhive ale instituţiilor; - studierea genealogiei personalităţilor din localitate; - elaborarea şi publicarea materialelor ştiinţifi ce de referinţă în domeniul istoriei locale prin intermediul a diverse crestomaţii, calendare, cronici, ghiduri, almanahuri, publicaţii în diverse reviste şi ziare; - editarea enciclopediilor, dicţionarelor locale; - crearea unui mediu de informare care oferă utilizatorului posibilitatea de a obţine de sine-stătător informaţia privind istoria locală, adică crearea paginii web a localităţii. Studierea istoriei locale reprezintă, la momentul actual, identifi carea, colectarea, prelucrarea, conservarea, gestionarea şi promovarea tuturor informaţiilor consacrate unui teritoriu concret sau editate în acest teritoriu. Deoarece, studiind istoria localităţii, fiecare din profesorii implicaţi în predarea disciplinei Istoria afl ă despre vetrele strămoşeşti ale localităţii, istoria evoluţiei localităţii, aduce la cunoştinţa elevilor principalele evenimente ce s-au desfăşurat în acea localitate şi numai astfel, prin cunoaşterea propriului trecut, vom păşi mai sigur spre viitor.