În secolul al XIX-lea problema alimentării cu apă a Chișinăului era una prioritară. Chiar înainte de construcția sistemului de alimentare cu apă, principala sursă de apă era Fântâna orăşenească. În 1834, din Odesa a fost invitat meşterul turc Ioan Suyolci care s-a ocupat de construcțiile necesare pe lângă Fântâna orăşenească. Totuşi la acea vreme toate problemele nu au fost rezolvate, iar gura principalei surse de apă era poluată în mod constant. În 1862 problema construcţiei sistemului de alimentare cu apă a Chișinăului a fost ridicată la şedinţa Dumei orăşeneşti. Arhitectul-şef al orașului Alexandru Bernardazzi și inginerul Ludwig Fortini au realizat investigaţii pentru a găsi noi izvoare în Valea Buiucani. În anii ’70 ai secolul al XIX-lea unii meşteri-fântânari și ingineri, printre care: Marcel Sourroubille, Von Eltz, Şevţov, Foss, Kogan, Metz, Durașov ș.a. au elaborat proiecte referitoare la construcţia unui sistem de alimentare cu apă la Chișinău. În anii 1880 inginerii Altuhov și Sîtenko au făcut noi propuneri, iar inginerul N. Leapunov și-a prezentat proiectul folosind apa din Fântână. Şi doar datorită eforturilor primarului Carol Schmidt construcția sistemului de alimentare cu apă a Chișinăului cu două turnuri de apă identice a fost finalizată în decembrie 1892, conform proiectului aprobat de Filiala Odesa a Societății Tehnice Imperiale Ruse. Înginerul Căilor de Comunicații Dimitri Diatkov a luat parte la lucrările de proiectare, fiind angajat ulterior ca supraveghetor tehnic. La construcția sistemului de alimentare cu apă au participat de asemenea arhitecții Alexandru Bernardazzi și Leopold Scheidewandt și inginerii E. Harris, M. Ozemblovski, K. Gasquet ș.a. Până în zilele noastre a ajuns doar clădirea unui singur turn de apă, construită în stil eclectic (la colțul străzilor Alexei Mateevici și Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni), un valoros monument de arhitectură industrială și sediul Muzeul de Istorie al oraşului Chișinău.

In the 19th century the issue of water- supply system for Chișinău remained a top priority. Even before the construction of the aqueduct, the city Fountain was the main source of water. In 1834, the Turkish master Ioan Suyolci, invited from Odessa, completed the necessary constructions at the city Fountain. However, then all the problems were not solved, and the mouth of the main water source was constantly polluted. In 1862, the city Duma raised the issue of building the Chișinău water-supply line. The city architect Alexander Bernardazzi and the engineer Ludwig Fortini participated in the exploration for the opening of new wells in the Buiucani Valley. In the 70s of the 19th century some fountain masters and engineers, among which were Marcel Sourroubille, Von Eltz, Shevtsov, Foss, Kogan, Metz, Durasov and others, who proposed their projects for the construction of a water supply system in Chișinău. In the 1880s engineers Altukhov and Sytenko made new proposals, and engineer N. Lyapunov presented his project using Fontain’s water. But only thanks to the efforts of the city mayor Karl Schmidt, according to the project approved by the Odessa branch of the Russian Imperial Technical Society, the construction of the Chișinău water-supply system with two identical water towers was completed in December of 1892. The engineer of the Railway Communications Dmitry Dyatkov took part in the work design, later being hired as a technical supervision of its construction. Also, architects Alexander Bernardazzi and Leopold Sсheidewandt and engineers E. Harris, M. Ozemblovsky, K. Gasquet and others took an active part in the construction of the water supply system. At present, one of the two buildings of water towers, built in the eclectic style (at the corner of Alexei Mateevich and Metropolitan Gavriil Banulescu-Bodoni streets), has survived, which today is a valuable monument of industrial architecture and the residence of the Historical Museum of Chișinău.