Una din garanțiile de bază ale apărării drepturilor persoanei în procesul penal de la învinuirile și condamnările ilegale și nefundamentate este reprezentată de prezumția de nevinovăție. Prezumția de nevinovăție exercită o influență considerabilă asupra întregului sistem al procesului penal, acțiunea ei resimțindu-se, însă, cel mai prompt în privința anumitor instituții procesual-penale: probatoriul și aplicarea măsurilor de constrângere procesual-penală față de persoanele atrase la răspundere penală. Prezumarea nevinovăției persoanei atrase la răspundere penală acționează în calitate de garanție procesuală care asigură drepturile și libertățile ei. Prezumția de nevinovăție decurge din cerința ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanție pentru orice persoană că, în lipsa probelor de vinovăție, nu poate fi trimisă în judecată și condamnată; prin acest principiu, autoritățile judiciare sunt obligate să administreze probele necesare pentru dovedirea învinuirii și, în lipsa unor astfel de probe, să tragă concluzia nevinovăției învinuitului sau a inculpatului. Desemnarea și selecționarea acestui principiu nu presupune lezarea celorlalte. Statutul persoanei în procesul penal poate fi funcțional doar în cazul „activării” tuturor principiilor. Totodată, este necesar să reținem că prezumția de nevinovăție nu doar asigură eficiența statutului procesual-penal al persoanei, ci mai reprezintă și substratul obiectiv pe care această prevedere se întemeiază.

One of the basic guarantees of defending the rights of the person in criminal proceedings against illegal and unfounded accusations and convictions is represented by the presumption of innocence. The presumption of innocence exerts a considerable influence on the entire system of criminal proceedings, its action being felt, however, most promptly with regard to certain rules of criminal law and procedure, the cumulative evidence and the application of coercive measures to criminally liable persons. The presumption of innocence of the person charged with criminal liability acts as a procedural guarantee that ensures its rights and freedoms. The presumption of innocence stems from the requirement that no innocent person be held criminally liable, constituting a guarantee for any person that, in the absence of evidence of guilt, one cannot be prosecuted and convicted; by this principle, the judicial authorities are obliged to administer the evidence necessary to prove the accusation and, in the absence of such evidence, to conclude that the accused or defendant is innocent. The designation and selection of this principle does not imply harm to others. The status of the person in the criminal proceedings can be functional only in case of “activation” of all principles. At the same time, it is necessary to remember that the presumption of innocence not only ensures the efficiency of the criminal law and procedural status of the person, but also represents the objective substratum on which this provision is based.