Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
325 0 |
SM ISO690:2012 MOSCALU, Vitalie, BATRÎNAC, Aureliu, MANOLACHE, Gheorghe, URECHE, Andrei, ŢURCAN, Gheorghe, MOROZAN, Vladislav, BARNACIUC, Sergiu, STRIMBOPOL, Panfilii, GUZGAN, Iurie, GHICAVÎI, Nelea. Operațiile reconstructive in corecția valvulopatiilor aortice. In: Arta Medica , 2011, nr. 3S(46), pp. 25-26. ISSN 1810-1852. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta Medica | ||||||
Numărul 3S(46) / 2011 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879 | ||||||
|
||||||
Pag. 25-26 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Dificultatea plastiilor aortice constă în cunoaşterea exactă a leziunilor responsabile de regurgitarea aortică şi selectarea procedeelor operatorii ce pot restabili componentele anatomice ale bulbului aortic ( inelul fibrotic, cuspele valvulare, sinusurile Valsalva, joncțiunea sino-tubulară, aorta ascendentă). Material şi metode: În lotul de studiu au fost incluşi 185 pacienți cu afecâiuni valvulare la care în poziția aortică s-au efectuat tehnici reconstructive de operație. Etiologic patologiile aortice au fost determinate de afecțiuni reumatismale (147 cazuri), degenerative (28), endocardita infecțioasă (6), congenitale(4) posttraumatice (2). În majoritatea cazurilor ECO- cardiografic a fost constatat un mecanism complex al insuficienței aortice. Alegerea tehnicilor operatorii s-a efectuat în conformitate cu tipul lezional al valvulopatiei. Astfel în tipul I lezional s-au practicat tehnicile de annuloplastie, în tipul II – redundanța țesuturilor şi prolapsul cuspelor s-a lichidat prin plicații, rezecții triangulare şi resuspensarea lor, în tipul III – s-a efectuat comissurotomia şi rezecția parientală de cuspe.Rezultate: Letalitatea postoperatorie a alcătuit 5 % (7 pacienți). Gradientul transvalvular Ao postoperator a fost în descreştere (de la 36,3±12,8 pînă la 13,3±3,7 mm.hg) , de asemenea s-a micşorat semnificativ gradul de insuficiență aortică după o corecție reconstructivă ( de la 2,62±0,36 mediu, pînă la 1,23±0,26). Regurgitații reziduale minimale au fost înregistrate la 44 pacienți (23,8%).În perioada de lungă durată la 5 şi 10 ani postoperator recurența patologiilor a fost depistată în 19 (10,6%) cazuri. Reoperații au necesitat 8 (4,4%) de pacienți. Supraviețuirea la 10 ani după reconstrucție de valvă aortică a alcătuit – 81,6±4,8% şi a fost mult mai înaltă în comparație cu pacienții la care s-a efectuat protezarea ei.Concluzie: Se constată o serie de condiții obligatorii pentru efectuarea reconstrucțiilor valvulare Ao, inclusiv : - prezența unei anatomii acceptabile pentru aplicarea procedurilor reconstructive; - cunoaşterea mecanismului de dezvoltare a incompetenței valvulare; - acumularea experinței necesare de echipa , ce include un cardiolog specialist în ECO-cardiografie şi un chirurg expert, care ar putea întocmi planningul chirurgical înainte de a intra în sala de operație. |
||||||
|