Operațiile reconstructive in corecția valvulopatiilor aortice
Close
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
325 0
SM ISO690:2012
MOSCALU, Vitalie, BATRÎNAC, Aureliu, MANOLACHE, Gheorghe, URECHE, Andrei, ŢURCAN, Gheorghe, MOROZAN, Vladislav, BARNACIUC, Sergiu, STRIMBOPOL, Panfilii, GUZGAN, Iurie, GHICAVÎI, Nelea. Operațiile reconstructive in corecția valvulopatiilor aortice. In: Arta Medica , 2011, nr. 3S(46), pp. 25-26. ISSN 1810-1852.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arta Medica
Numărul 3S(46) / 2011 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879

Operațiile reconstructive in corecția valvulopatiilor aortice

Reconstructive techniques in surgical correction of aortic valve pathology


Pag. 25-26

Moscalu Vitalie, Batrînac Aureliu, Manolache Gheorghe, Ureche Andrei, Ţurcan Gheorghe, Morozan Vladislav, Barnaciuc Sergiu, Strimbopol Panfilii, Guzgan Iurie, Ghicavîi Nelea
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 12 februarie 2022


Rezumat

Dificultatea plastiilor aortice constă în cunoaşterea exactă a leziunilor responsabile de regurgitarea aortică şi selectarea procedeelor operatorii ce pot restabili componentele anatomice ale bulbului aortic ( inelul fibrotic, cuspele valvulare, sinusurile Valsalva, joncțiunea sino-tubulară, aorta ascendentă). Material şi metode: În lotul de studiu au fost incluşi 185 pacienți cu afecâiuni valvulare la care în poziția aortică s-au efectuat tehnici reconstructive de operație. Etiologic patologiile aortice au fost determinate de afecțiuni reumatismale (147 cazuri), degenerative (28), endocardita infecțioasă (6), congenitale(4) posttraumatice (2). În majoritatea cazurilor ECO- cardiografic a fost constatat un mecanism complex al insuficienței aortice. Alegerea tehnicilor operatorii s-a efectuat în conformitate cu tipul lezional al valvulopatiei. Astfel în tipul I lezional s-au practicat tehnicile de annuloplastie, în tipul II – redundanța țesuturilor şi prolapsul cuspelor s-a lichidat prin plicații, rezecții triangulare şi resuspensarea lor, în tipul III – s-a efectuat comissurotomia şi rezecția parientală de cuspe.Rezultate: Letalitatea postoperatorie a alcătuit 5 % (7 pacienți). Gradientul transvalvular Ao postoperator a fost în descreştere (de la 36,3±12,8 pînă la 13,3±3,7 mm.hg) , de asemenea s-a micşorat semnificativ gradul de insuficiență aortică după o corecție reconstructivă ( de la 2,62±0,36 mediu, pînă la 1,23±0,26). Regurgitații reziduale minimale au fost înregistrate la 44 pacienți (23,8%).În perioada de lungă durată la 5 şi 10 ani postoperator recurența patologiilor a fost depistată în 19 (10,6%) cazuri. Reoperații au necesitat 8 (4,4%) de pacienți. Supraviețuirea la 10 ani după reconstrucție de valvă aortică a alcătuit – 81,6±4,8% şi a fost mult mai înaltă în comparație cu pacienții la care s-a efectuat protezarea ei.Concluzie: Se constată o serie de condiții obligatorii pentru efectuarea reconstrucțiilor valvulare Ao, inclusiv : - prezența unei anatomii acceptabile pentru aplicarea procedurilor reconstructive; - cunoaşterea mecanismului de dezvoltare a incompetenței valvulare; - acumularea experinței necesare de echipa , ce include un cardiolog specialist în ECO-cardiografie şi un chirurg expert, care ar putea întocmi planningul chirurgical înainte de a intra în sala de operație.

The difficulty of aortic valve plasties lies in recognizing the lesions responsible for aortic regurgitation and selection of suitable operation techniques to replacing or stabilizing the components of Ao root complex ( such as Ao annulus, cusps, Valsalva sinuses, STJ and ascending aorta). Material and methods: The study group included 185 valvular patients, whom were performed reconstructive techniques of operation in the aortic position. Etiology of aortic pathologies was of rheumatic (147 cases), degenerative diseases(28), infective endocarditis(6), congenital (4) and trauma(2). In most of cases there was settled by ECO-cardiography a complex mechanism of aortic insufficiency. The differentiation of surgical repair techniques depending upon the predominant type of lesion . Thus, in the type I lesion various annuloplasty techniques were performed; in type II – tissues redundancy and cusps’ prolapse was corrected through cusp plicațion, triangular resection and free margin resuspension; type III was managed by comissurotomy, parietal resection of cusps. Results: Postoperative mortality comprised 5% (7 patients). The transvalvular gradient decreasing in all the cases (from 36,3±12,8, till 13,3±3,7 mm.hg), also significantly decreased the degree of aortic insufficiency after reconstructive correction( from gr.2,62±0,36 , to gr. 1,23±0,26 ). A minimal residual regurgitation was registered in 44 (23,8%) patients. A follow up study was managed at 5 to 10 years postoperatively; recurrence of pathologies was detected in 19 (10.6%) cases. Eight (4.4%) patients required reoperațions. Survival was 81.6 ± 4.8% at 10 years after aortic valve reconstruction, much higher compared to patients who underwent its prosthesis.Conclusions: There is a series of mandatory conditions in carrying out these operations:-presence of an acceptable anatomy for applying reconstructive procedures; - knowledge of developmental mechanism of valvular incompetence; - accumulation of surgical experience by a dedicated team, including a cardiologist, specializing in eco-cardiography and an expert surgeon, which might make surgical planning before entering the operating room.