Astăzi consumatorul se află tot mai des în dificultatea de a alege produsul de care are nevoie, iar producătorul se află în imposibilitatea comercializării produsului său la preţul şi în cantităţile dorite. Marca comercială, care în mod tradiţional îndeplineşte funcţia de diferenţiere a produselor şi de fidelizare a clientelei, uneori nu este suficientă pentru a satisface în cel mai eficient mod nici dorinţele consumatorului, nici aşteptările producătorului. Informaţiile furnizate consumatorului prin intermediul mărcilor comerciale, dar şi asigurarea unei calităţi determinate prin intermediul acestora pare a fi deja insuficientă. Spre deosebire de alte obiecte ale proprietăţii intelectuale, indicaţiile geografice au caracteristici particulare: conform legii, ele nu aparţin nimănui cu titlu de drepturi exclusive; ele nu pot fi acordate şi nici licenţiate. Recunoaşterea denumirilor de origine (DO) sau a indicaţiilor geografice (IG) doar creează dreptul de a le folosi, permiţându-i oricărei persoane din teritoriul geografic respectiv să o facă. Din acest motiv, asociaţiile de producători deseori participă la procesul de recunoaştere, controlul DO şi IG, promovarea produselor şi, în mod frecvent, investirea în DO şi IG ca nume comercial. Cu toate că este costisitor, beneficiile lucrului în cadrul sistemului DO şi IG includ, pe lângă valoarea preţului adăugat pe motiv de recunoaştere a mărcii pe pieţele interne şi cele străine, o contribuţie de lungă durată faţă de dezvoltarea durabilă a agriculturii, stoparea exodului din teritoriile rurale, angajarea în câmpul muncii, atragerea tinerilor la fermierit, diversificarea agricolă, dezvoltarea turismului rural etc. În conformitate cu Legea în redacţie, organul autorizat de a înregistra indicaţiile geografice, denumirile de origine şi specialităţile tradiţionale garantate în Republica Moldova este Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI). Pentru a înregistra o indicaţie geografică, o denumire de origine sau o specialitate tradiţională garantată este necesar de depus la AGEPI o cerere de înregistrare în formă standard. Procedura de înregistrare prevede următoarele etape succesive: depunerea cererii; examinarea conformităţii cu cerinţele de depunere pentru înregistrare; publicarea datelor cererii depuse în Registrul corespunzător; examinarea în fond a cererii; înregistrarea şi eliberarea titlului de protecţie. Fiecare etapă este realizată într-un termen fix. Orice asociaţie de producători, de orice formă juridică, are dreptul de a depune o cerere de înregistrare a unei indicaţii geografice sau a unei denumiri de origine sau a unei specialităţi tradiţionale garantate, atât în Republica Moldova, cât şi în străinătate. Asociaţia care depune cererea este numit solicitant iar solicitantul poate acţiona în persoană sau prin intermediul unui reprezentant care deţine o procură valabilă. Pentru solicitanţii străini, reprezentarea de către un agent/avocat de proprietate industrială este obligatorie. Proprietarul unei indicaţii geografice sau unei denumiri de origine înregistrate are dreptul exclusiv de a utiliza indicaţia geografică sau denumirea de origine şi de a preveni orice utilizare neautorizată a acesteia, anumitei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate în ceea ce priveşte produsele care nu sunt acoperite de înregistrare, orice întrebuinţare greşită, imitare sau evocare (chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de o expresie cum ar fi „stil”, “tip”, „metodă”, “produs în”, „imitaţie” sau ceva similar), orice alte indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, orice alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la provenienţa adevărată a produsului.