Accentuând importanţa modului de administrare a probelor în cadrul procesului penal, Codul de procedură penală prevede că mijloacele de probă obţinute prin încălcarea principiului loialităţii, a principiului legalităţii şi contradictorialităţii nu pot fi folosite în procesul penal. Funcţionalitatea mijloacelor de probă, rolul acestora în relevarea elementelor faptice care pot conduce la aflarea adevărului şi soluţionarea cauzei, justifică considerarea mijloacelor de probă ca fiind una dintre instituţiile fundamentale ale dreptului procesual penal. Audierea (ascultarea) este actul procedural prin care învinuitul, inculpatul, celelalte părți din proces, precum și martorii sau experții sunt chemați să dea explicații în fața organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată. Audierea propriu-zisă se efectuează, după caz, prin intermediul unei teleconferinţe cu circuit închis, cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut. Audierea inculpatului reprezintă o modalitate, un act procedural de obţinere a informaţiilor în cadrul cercetării judecătoreşti prin reproducerea orală – procedeu care are două forme: relatarea liberă a faptelor percepute şi răspunsurile la întrebările adresate lui. Practica judiciară demonstrează că procedeele interogării la etapa cercetării judecătoreşti derulează cu unele particularităţi şi, comparativ cu interogatoriul la etapa urmăririi penale, sînt uneori mult mai anevoioase şi complicate. Procesul de audiere a martorului aste unul foarte complex datorită impactului emoţional precum şi din cauza diversităţii de cultură, educaţie, principii şi modalitatea fiecărei persoane de a interpreta anumite evenimente, care de fapt pot duce la denaturarea depoziţiilor martorului şi la rîndul său tergiversarea procesului de stabilire a adevărului. Astfel în vederea evitării denaturărilor datelor de fapt cunoscute de martor în legătură cu săvîrşirea unei fapte ilegale, un rol deosebit de important îi revine persoanei care efectuează nemijlocit audierea martorului. La aprecierea declaraţiilor martorului o deosebită importanţă are cunoaşterea aspectului psihologic de formare a declaraţiilor, care de fapt trece prin cîteva etape: recepţionarea, memorizarea şi reproducerea. Ascultarea copiilor în cadrul procedurilor judiciare este un proces dificil şi ridică probleme speciale. Audierea copilului de o persoană care nu are specializări şi instruiri adecvate poate avea consecinţe nefaste asupra copilului implicat în procedurile judiciare. Audierea unui copil reprezintă un act procedural pentru a cărui reuşită este necesară respectarea mai multor reguli de bază, cum ar fi participarea psihologului. Psihologul este specialistul care posedă cunoştinţe în dezvoltarea copilului şi tehnici de asistenţă a acestuia. Calitatea procesuală a psihologului este de specialist. Audierea martorului în condiţii speciale se efectuează după regula generală de audiere cu anumite reglementări speciale ce au ca scop fie asigurarea protecţiei acestuia, fie excluderea unei victimizări sau revictimizări. După regula generală, audierea martorului se efectuează în urma citării prevăzută de art. 235-242 Cod procedură penală. Audierea se efectuează din oficiu de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, a instanţei, având în vedere obligaţiile pozitive ale statului de a proteja persoana în situaţii când există un risc pentru securitatea acesteia. În concluzie menționăm că, audierea persoanelor în cadrul investigării activităţilor ilicite se detaşează, din punct de vedere al importanţei, de restul activităţilor de acumulare a probelor – este activitatea cu frecvenţa cea mai ridicată, fiindu-i alocat cel mai mare volum de timp, este, de multe ori principala sursă de informaţii utile soluţionării cauzei.