Procesul şi perioada de tranziţie şi aderare la Uniunea Europeană a R.Moldova este un factor major de influenţă asupra politicului, economicului şi societăţii per ansamblu. Această cale de parcurgere cu o durată de circa două decenii nu a lăsat loc de discuţii nici pentru domeniul mediatic autohton, venind astfel cu schimbări şi efecte de durată asupra televiziunii publice din R. Moldova. Nu putem omite faptul că procesul de schimbare, de modificare şi formare al unei societăţi democratice se datorează atât instituţiilor media, cât şi jurnalistului în calitate de intermediar şi formator de opinie care, datorită funcţiei de informare a populaţiei, este unul dintre catalizatorii principali în montarea unui sistem social-democrat cu noi principii şi valori, cu indivizi care aflându-se continuu în căutarea unor repere moderne solicită produse mediatice la standarde europene. Or, după cum specifică şi M. Bălăşescu referindu-se la televiziunea de astăzi, „ecranul nu este doar o interfaţă din sticlă şi plastic, ci o fereastră deschisă spre lumi imaginare sau reale, demult apuse sau cât se poate de contemporane, tot atâtea ,,universuri paralele’’ care îi ajută pe oameni să trăiască puţin şi vieţile altor semeni, să retrăiască eveni- mente la care au participat cândva sau să creeze evenimente posibile doar în imaginaţie’’ [1, p. 113]. În Republica Moldova transformările democratice au păstrat în câmpul lor televiziunea naţională – instituţie a Comitetului de Stat pentru Radio şi Televiziune a Consiliului de Miniştri al R.S.S. M. mai întâi, mai apoi a Companiei de Stat „TeleradioMoldova”, ulterior a Instituţiei Publice a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”. În această perioadă, baza tehnico-materială a televiziunii, calitatea programelor ei, spectrul tematic, şi nu numai, au fost îmbunătăţite în funcţie de politica editorială şi noile perspective de reorganizare a instituţiei. Trebuie să menţionăm faptul că „societatea contemporană este marcată de influenţele mass-media” [2, p. 3] care datorită misiunii lor „...se implică direct în afacerile publice, conferindu-le valenţele şi dimensiunile societăţii informaţionale, iar impactul produsului me- diatic asupra vieţii publice şi a celei private, în bună parte, este de- terminat de politicile editoriale promovate de entitatea media” [2, p. 3] şi, totodată, de interdependenţa dintre evoluţia mijloacelor tehnice de comunicare şi procesul de dezvoltare a televiziunii publice în raport cu nivelul de prestigiu al jurnalistului în calitate de „persoană de în- credere” a societăţii care utilizează audiovizualul mediatic nu în pro- priile interese (sau ale cuiva), ci în calitate de „public service” îmbinat cu pluralismul de opinie extern şi intern [3]. Perioada de tranziţie la piaţa liberă şi de aderare la Uniunea Europeană a R. Moldova se mani- festă pregnant prin procesul de reorganizare şi de modernizare a tele- viziunii publice. În condiţiile contemporane ale „lumii deschise” la nivel local, regional şi continental se formează o reţea internaţională de liber schimb de informaţii, de difuzare televizată ce are ca suport cu evoluţia cadrului legislativ şi tehnologiile moderne ale mijloacelor de comunicare. Modificarea sistemului audiovizual autohton s-a produs şi ca urmare a implementării noilor programe de pregătire şi calificare înaltă a cadrelor jurnalistice prin schimb de experienţă în domeniul mediatic. Totuşi, procesul de modernizare a televiziunii publice Mol- dova 1, care activează în baza Codului Audiovizualului al Republicii Moldova [4] reprezintă astăzi „un model de TV hibrid: moldo-ruso-american” [5, p. 41] care prin intermediul emisiunilor ruseşti imită modelul emisiunilor americane, iar „sub pretextul unei false libertăţi au fost aduse pe ecran pseudovalorile”[5]. Acest mecanism de transformare a dus la modificări în sistemul de asigurare tehnică a comunicării audiovizuale, în sistemul de organizare a procesului de producere televizată, a suferit modificări şi produsul televizat (gen, format, discurs, mesaj, public-ţintă). Totuşi, schimbările de ordin tehnic, cum ar fi „schimbarea designului în studioul de ştiri, tendinţa de a conferi buletinelor informative o personalizare după modelul tele- viziunii americane comerciale încă nu înseamnă o schimbare con- ceptuală a televiziunii. Stagnarea continuă să domine emisiunile postului TV Moldova 1, fabricate după vechile tipare, unde prevalează subiecte lungi şi monotone, în care informaţiile se pierd. Evenimentele sunt prezentate cu întârziere sau sunt omise complet (7 aprile 2009)” [5, p. 44]. Astfel, sistemul mediatic audiovizual autohton „...reprezintă o problemă importantă a oricărei societăţi moderne [...] mai ales atunci când societatea dată se află în proces de transformări politice, eco- nomice şi culturale. Focalizându-ne pe sistemul audiovizual vechi, avem şansa de a ne confrunta cu blocarea dezvoltării în continuare” [3, p.49]. Or, promovarea şi acceptarea tendinţelor de modernizare şi formarea unui sistem audiovizual nou sunt importante pentru un stat democratic. Iar dacă vom forma noi structuri, atunci vom obţine noi nivele de dezvoltare a sistemului mediatic.