Atât educația, cât și mobilitatea au existat dintotdeauna, dar numai odată cu apariția la nivel mondial a statelor naționale în perioada de după cel de-al doilea război mondial, educația a devenit națională și s-a declansat migrația internațională la distanță, iar ambele au trecut sub controlul noilor actori de stat. Cele două acțiuni sunt independente unele de altele, dar totodată, se influențeaza reciproc. Convergența programelor școlare și difuzarea rezultată a cunoștințelor partajate în întreaga lume reprezintă fundalul creșterii migrației internaționale. Într-adevăr, pe de o parte, persistența sau extinderea divizărilor globale în ceea ce privește bunăstarea și accesul la resurse (atât economice, cât și politice) creează motivele pentru care oamenii trec peste granițe. Și, pe de altă parte, reducerea diviziunilor în ceea ce privește accesul la educație le oferă cunoștințe și abilități pe care le pot folosi oriunde.

Both education and mobility have always existed, but only with the emergence of nation-states worldwide in the post-World War II period did education become national and international long-distance migration began, control of new state actors. The two actions are independent of each other, but at the same time, they influence each other. The convergence of school curricula and the resulting dissemination of shared knowledge around the world is the backdrop for increasing international migration. Indeed, on the one hand, the persistence or expansion of global divisions in terms of welfare and access to resources (both economic and political) creates the reasons why people cross borders. And, on the other hand, reducing divisions in access to education gives them knowledge and skills that they can use anywhere.